Ți s-a întâmplat vreodată să te cerți cu partenerul tău din cauza unui lucru mărunt – poate un capac de la pasta de dinți sau o șosetă rătăcită – și să simți, de fapt, o avalanșă de furie care nu are nicio legătură cu șoseta?

Mie mi s-a întâmplat. Și, ca terapeut de cuplu, văd asta zilnic în cabinet.

Astăzi vreau să stăm de vorbă ca între prieteni despre un subiect des întâlnit „empatia” și despre cum putem să ne transformăm certurile în momente de conectare. Da, ai citit bine. Conflictul nu este inamicul iubirii; este doar un semnal de alarmă că o nevoie profundă a rămas neîmplinită.

Hai să descoperim împreună cum putem descifra acest mesaj, explicat simplu, ca pentru un copil de 5 ani.

Ce se ascunde, de fapt, în spatele certurilor? (Nevoi nesatisfăcute)

Imaginează-ți că în interiorul fiecăruia dintre noi locuiește un copil mic. Când acest copil se simte singur, speriat sau neimportant, începe să plângă. În viața de adult, acel „plâns” ia adesea forma reproșurilor, a tăcerii îmbufnate sau a țipetelor.

Frustrarea ca un beculeț roșu pe bord

În Terapia Imago, spunem adesea că „în spatele oricărei frustrări se află o dorință neîmplinită”. Când partenerul tău ridică vocea, el nu spune „Vreau să te enervez”. El spune, de fapt, într-un limbaj codat:

• „Mă simt singur și am nevoie să știu că sunt important pentru tine.”

• „Mi-e frică să nu te pierd.”

• „Am nevoie să simt că mă apreciezi.”

De ce nu ne spunem direct ce ne doare?

Pentru că, de cele mai multe ori, nici noi nu știm! Ne-am obișnuit să spunem „Iar nu ai dus gunoiul!”, în loc să spunem „Când văd gunoiul acolo, simt că nu mă ajuți și am nevoie de sprijinul tău pentru a mă simți ocrotită”.

Dacă ai văzut analiza mea despre filmul Marriage Story, probabil îți amintești cât de dureros este când doi oameni care s-au iubit ajung să vorbească limbi diferite, tocmai pentru că nu au știut să își comunice aceste nevoi vulnerabile la timp.

Empatia: Superputerea noastră secretă

Aici intervine empatia. Dar ce este ea, mai exact? Dacă i-aș explica unui copil, i-aș spune așa: Empatia înseamnă să te dai jos din pantofii tăi și să încerci să mergi puțin în pantofii celuilalt, chiar dacă te strâng.

Nu trebuie să fii de acord, trebuie doar să înțelegi

Mulți oameni cred că a fi empatic înseamnă să îi dai dreptate celuilalt. Fals! Poți să nu fii de acord cu faptul că ai întârziat mult, dar poți să fii empatic cu frica partenerului că i s-a întâmplat ceva rău.

• Fără empatie: „Hai, nu mai exagera, am întârziat doar 10 minute!”

• Cu empatie: „Văd că te-ai speriat foarte tare și îmi pare rău că te-am făcut să te simți așa. Pentru tine, timpul este un semn de respect.”

Cum construim „Podul” către lumea celuilalt

În terapie, folosim „Dialogul Imago”. Este un instrument magic prin care unul vorbește și celălalt doar ascultă și oglindește (fără să se apere!). Când partenerul tău se simte auzit și înțeles, garda jos coboară instantaneu. Conflictul se dezamorsează pentru că „copilul” din interior se liniștește: „Ura! Mami/Tati m-a auzit!”.

Cum învățăm în relație să ne găsim reciproc calea specifică?

Iubirea nu înseamnă doar să simți, ci să faci. Dar nu orice, ci exact ce are nevoie celălalt. Aici apare marea provocare: Noi oferim adesea ceea ce am vrea NOI să primim, nu ce are nevoie PARTENERUL.

Eu poate am nevoie de o îmbrățișare când sunt tristă, dar soțul meu poate are nevoie să fie lăsat singur 10 minute. Dacă eu mă duc și îl îmbrățișez când el vrea liniște, nu îi împlinesc nevoia, ci îl agasez.

Harta comportamentelor specifice

Pentru a vindeca rănile din trecut (acele nevoi neîmplinite din copilărie), avem nevoie de acțiuni precise. Iată un exercițiu simplu pe care îl poți face chiar azi:

1. Gândește-te la o frustrare repetitivă. (Ex: „Nu mă simt iubită”).

2. Identifică nevoia din spate. (Ex: „Am nevoie de atenție și contact fizic”).

3. Transform-o într-o cerere de comportament specifică, pozitivă și măsurabilă.

Nu spune: „Vreau să fii mai romantic.” (E prea vag! Ce înseamnă romantic pentru el?) Spune: „M-aș simți foarte iubită dacă, atunci când venim de la serviciu, ne-am ține în brațe timp de 2 minute, fără telefoane.”

De ce funcționează?

Pentru că îi oferi partenerului tău „manualul de utilizare”. Nu îl mai lași să ghicească. Când el face acel gest mic, specific, creierul tău primește exact „vitamina” emoțională care i-a lipsit poate ani de zile.

Concluzie: Conflictul este o invitație la creștere

Dragilor, știu că e greu. Să fii empatic când ești nervos pare imposibil. Dar este un mușchi care se antrenează. De fiecare dată când alegi să fii curios în loc să fii furios, pui o cărămidă la temelia unei relații conștiente.

Nu uitați:

• Conflictul este normal.

• În spatele țipătului e o nevoie.

• Vindecarea vine prin comportamente mici, specifice, făcute cu intenție.

Vă invit să explorați mai multe resurse și articole pe blogul meu, unde povestesc pe larg despre cum filmele și viața ne oglindesc propriile povești de iubire.

Cu drag și empatie, Camelia