Te-ai întrebat vreodată de ce, după primele luni de miere în care totul era roz, partenerul tău a început să pară… ei bine, exact persoana care știe să apese pe toate butoanele tale sensibile?
Eu am pățit asta. Și mulți dintre cei care îmi trec pragul la cabinet simt același lucru. La început, el era „stânca” mea, cel liniștit și calm. Eu? Eu eram vulcanul, plină de energie și cuvinte. Mai târziu, calmul lui a început să mi se pară nepăsare, iar energia mea a început să-i pară lui „prea multă gălăgie”.
Dar am descoperit ceva magic în terapia Imago: nu ne-am ales greșit. De fapt, ne-am ales exact pe cine aveam nevoie pentru a deveni întregi din nou.
Ce sunt „Părțile Pierdute ale Sinelui”?
Imaginează-ți că atunci când te-ai născut, erai ca un puzzle complet, strălucitor și plin de viață. Aveai totul: plângeai când îți era foame, râdeai cu gura până la urechi, erai curios și liber.
Apoi, pe măsură ce ai crescut, ai început să primești mesaje de la cei din jur (părinți, bunici, profesori):
-
„Nu mai fi atât de gălăgios!” (și ai pierdut o parte din vitalitate).
-
„Băieții nu plâng!” (și ai pierdut conexiunea cu tristețea).
-
„Fetițele cuminți nu se mânie!” (și ai îngropat furia).
Așa se nasc „părțile pierdute”. Ca să fim iubiți și acceptați, am ascuns bucățele din noi în „pivnița” minții noastre.
Cum recunoști o parte pierdută la tine?
De multe ori, ceea ce ne lipsește nouă ne atrage ca un magnet la celălalt. Dacă eu am învățat să fiu mereu organizată și serioasă (pentru că așa era „bine”), mă voi îndrăgosti nebunește de cineva care este spontan, haotic și știe să se joace. Acea persoană poartă, de fapt, „partea mea pierdută”.
Darul ascuns din etapa „Luptei de Putere”
Toate cuplurile trec prin asta. Este etapa în care fluturii din stomac pleacă în vacanță și apar reproșurile. Dar, în Imago, această etapă nu este un semn că relația moare, ci un dar.
De ce ne certăm, de fapt?
Ne certăm pentru că încercăm să-l forțăm pe celălalt să ne dea ceea ce ne lipsește.
-
Eu vreau ca el să fie mai comunicativ (partea mea pierdută: liniștea interioară).
-
El vrea ca eu să fiu mai calmă (partea lui pierdută: expresivitatea).
„Conflictul este creșterea care încearcă să aibă loc.” – Harville Hendrix
Lupta de putere este, de fapt, strigătul sufletului nostru care vrea să fie din nou întreg. Partenerul tău este ca o oglindă care îți arată unde ai „amorțit” tu.
Cum transformăm lupta în creștere?
În loc să ne vedem partenerul ca pe un inamic, începem să-l vedem ca pe un învățător.
-
Observă ce te enervează: Dacă te scoate din minți că partenerul e „prea relaxat”, întreabă-te: „Când mi-am interzis eu să mă relaxez?”
-
Recunoaște nevoia: Avem nevoie de partenerul nostru exact pentru că el are „cheia” către acele părți din noi pe care le-am încuiat demult.
Dialogul Imago: Cheia care deschide toate ușile
Dacă părțile noastre pierdute sunt încuiate în pivniță, Dialogul Imago este cheia care descuie ușa cu blândețe. Nu este doar o simplă discuție; este un mod de a spune: „Te văd, te aud și ești în siguranță cu mine”.
Cei trei pași magici pe care îi poți face chiar azi:
-
Oglindirea: „Deci, ceea ce spui tu este că te simți singur când eu stau pe telefon. Am înțeles bine?” (Îi arăți celuilalt că ești acolo pentru el).
-
Validarea: „Are sens ceea ce spui.” (Nu trebuie să fii de acord, ci doar să înțelegi logica lui).
-
Empatia: „Îmi imaginez că te simți trist sau neimportant.” (Încerci să simți ce simte el).
Când folosim acest dialog, „zidurile” de apărare cad. Atunci când partenerul meu mă ascultă fără să mă judece, eu pot să scot din pivniță părțile mele ascunse. Îmi pot da voie să fiu vulnerabilă, iar el își poate da voie să fie puternic.
Întrebări frecvente despre Sinele Pierdut și Terapia de Cuplu
1. Putem să ne recuperăm părțile pierdute singuri?
E greu. Ne-am pierdut părțile din noi într-o relație (cea cu părinții) și avem nevoie de o altă relație (cea cu partenerul sau terapeutul) pentru a le aduce înapoi. Relația este „atelierul” unde ne reparăm.
2. Ce fac dacă partenerul nu vrea să facă terapie?
Poți începe tu. Când tu începi să-ți recuperezi părțile pierdute și să schimbi modul în care comunici, întregul „dans” al relației se schimbă. Pe blogul meu, Camelia Buligoanea, găsești resurse care să te ajute să faci primii pași.
3. Este normal să simt că partenerul este exact opusul meu?
Da! De fapt, este ideal. Atragem opusul nostru pentru că el deține „bucățile de puzzle” care ne lipsesc nouă pentru a fi o imagine completă.
Concluzie: Drumul spre Iubirea Matură
Să ne recuperăm părțile pierdute nu este întotdeauna ușor. E ca și cum ai învăța să mergi din nou cu un picior care a fost în ghips mult timp. Dar este cel mai frumos drum pe care îl poți parcurge.
Relația ta nu este un câmp de bătălie, ci un spațiu sacru de vindecare. Data viitoare când te enervezi pe partener, respiră adânc și întreabă-te: „Ce parte din mine încearcă el să-mi aducă înapoi?”
Dacă simți că aveți nevoie de un ghid pe acest drum, te aștept cu drag la ședințele de terapie de cuplu. Haide să transformăm lupta voastră de putere în cea mai frumoasă poveste de regăsire.
