Relația dintre Mamă și Copilul ei

Privesc la clienta din fața mea, o femeie matură de peste 40 de ani, căsătorită, cu doi copii minori. Arată impecabil, hainele călcate impecabil, la dungă, totul la exterior arată perfect, haine, păr, unghii. Este agitată, începe să povestească despre lucruri care nu au nicio legătură cu ea, sau cel puțin cu familia ei.

Rămân în tăcere și ascultare liniștită, anticipând că va urma un subiect vulnerabil pentru ea. Vorbește rapid, fără să-i simt emoția care va urma, doar o aud că îmi spune un „știu că…” atunci când subiectele devin emoționante și cu potențial de vulnerabilitate pentru ea.

Îmi trezește curiozitatea și îmi captează atenția, atunci când îmi spune că vrea să vorbească despre relația cu mama ei. Simte că a fost nedreptățită, că nu a simțit că a fost văzută și apreciată la valoarea ei, iar modul mamei de a comunica cu ea o face să sufere enorm.

Legătura cu mama este esențială pentru supraviețuirea noastră ca bebeluși în primii doi ani de viață. Ulterior, din copilărie și pe parcursul vieții, rolul și importanța mamei în viața copilului și adolescentului au efecte multudimensionale înfluențând dezvoltarea lor în moduri diverse.

Mama are un rol semnificativ în viața noastră, ne dă sens vieții noastre și este sursa noastră de confort, ingrijire și siguranță. Mama, prin felul în care ne privește, ne îmbrățișează, ne oglindește, ne atinge și ne hrănește emoțional și fiziologic, ne oferă o stare emoțională de siguranță, conectare și iubire esențiale pentru o creștere armonioasă și o dezvoltare relațională sănătoasă și sigură.

Mesajele pozitive primite din partea mamei ne pun în centrul existenței noastre și ne fac să ne simțim bineveniți în această lume.

De exemplu “Ești minunat că exiști. Ești binevenit. Este în regulă să exiști și să fii tu.”

Mama are rol de model în multe dintre aspectele vieții noastre, iar copii modelează adesea comportamentele și atitudinile după ale mamei.

Stilul de atașament sigur are la bază o relație calitativă cu mama și cu tata. Stilul nostru de atașament afectează relațiile viitoare, prieteniile și relațiile de cuplu și romantic.

Ca terapeut, pe masura ce îndrum indivizii și cuplurile, observ cât de fragilă poate fi relația cu mama. Pentru a fi capabili să ne interconectăm între noi, avem nevoie de fundația construită de mama sau îngrijitorii noștri adulți, astfel să ne simțim conectați și în siguranță în relațiile noastre.

Teoria imago indică faptul că fisura conexiunii cu mama / îngrijitorii noștri este cauza  principală a tuturor disfuncțiilor în relații. Eșecul de a rezona în copilărie activează frica, protestul și deconectarea de la tapițeria existenței. Atunci când ne pierdem experiența conectării, ne pierdem umanitatea.

Un copil, pentru a crește și dezvolta armonios are nevoie de: Siguranță, Structură și Sprijin.

            Revin la clienta mea și o întreb:

T: Ce ai nevoie să spui acum la finalul acestei ședințe?

C: Ceea ce am nevoie acum să spun este să fiu blândă cu mine și cu mama mea și să-mi amintesc cât de mult mă iubește. Și mai mult ca orice, îmi spun că și eu sunt mama copiilor mei.

T: Ce simți acum în corp? Descrie senzațiile în termeni de locație în corp formă, dimensiune, culoare

C: Ceva ce simt acum în corp sunt furnicături, un fior care mă străbate în tot corpul, îmi simt mandibula încleștată, mă strînge ceva la gît.

T: E multă emoție în vocea ta. E bine că le-ai dai drumul. E plăcut să ai încredere în mine.

C: Presupun ca da…. aici e cu multă furie împotriva mea. Dar pare mai bine azi, de asta am reușit să le spun.

Clienta rămîne în tăcere, nemișcată.

T: Unde îți fug gândurile?

C: La cât de neajutorată mă simt…și la ce îmi vine să fac acum. Aș vrea să îi spun mamei că ar fi fost bine să fie lângă mine mai mult….Mi-e dor de ea.

T: Ai putea să-ți imaginezi asta, că e cu tine? Că te ține de mână, să simți căldura mâinii ei și să vezi toată scena asta cu mintea ta și cu simțurile tale.

C: Rămîne tăcută, cu mintea și corpul angajat în această imagine.

Pare mai conectată cu ea, suspină și îi văd respirația care îi miscă pieptul. Vom reveni la următoarea ședință. Încheiem pentru azi.

Concluzie

Relația dintre mamă și copil este foarte importantă, fiind baza fundamentală pe care se construiesc celelalte relații în viață.

Și, chiar dacă, am avut mame imperfecte, sau chiar noi suntem mame imperfecte, un lucru clar pe care vi-l pot transmite, este că nu putem fi perfecte ca mame.

Atunci când  oferim copiilor noștri tot ceea ce ne stă în putință, iubire, grijă și atenție, asta înseamnă că ne-am făcut treaba și putem spune despre noi că suntem mame suficient de bune.

Iar acest lucru este suficient de bun pentru a asigura o creștere și dezvoltare relațională armonioasă a copilului tău cu întreaga lume.

Este la fel de important, ca adulți, să ne cunoaștem și să ne înțelegem povestea noastră din copilărie și să ne asumăm responsabiltatea pentru propria poveste și să „nu căutăm să atribuim vină sau rușine”.

La fel de important este să ne identificăm care sunt resursele de care avem nevoie, astfel să ne simțim în siguranță și să poți stabili o conexiune autentică cu partenerii noștri și cu ceilalți oameni.

Nu este niciodată prea târziu de a face pace cu mama din noi și să ne trăim viața în pace și bucurie.

Bibliografie

• Știința atașamentului. O călătorie în relația părinte-copil. de Bethany Salthany, Ed. Pagina de Psihologie, 2021.
• Drama neglijării emoționale din copilărie – Pagina de Psihologie
• Teoria Imago. Știința relațiilor. De Harville Hendrix, Helen LaKelly Hunt, Ed. Pagina de Psihologie, 2022.
• Mama și sensul vieții. Povești de psihoterapie. De Irvin Yalom. Ed. Humanitas, 2018.