“Nu e nimic și totuși e”. (Mihai Eminescu)

Relațiile umane sunt în natura noastră, așadar noi suntem relațiile noastre.

Nu mă refer la faptul că avem relații doar pentru că avem nevoi relaționale și individuale, ci că noi înșine suntem „relaționare”.

Gândiți-vă, preț de un moment de conștiență, că fiecare mișcare și atingere relațională, pe care o facem se desfășoară într-un “spațiu dintre noi”, ca într-un dans determinat de ritmul propriu și personal.

Am scris deja despre sinele nostru și despre dimensiunile relaționale ale acestuia.

Cercetările de specialitate în domeniul relațiilor relevă un alt concept  al sinelui, cel al sinelui relațional, în care autonomia și independența sunt înlocuite de inter-dependența esențială, care ne oferă persepectiva sinelui ca “relație”.

În ultimul timp se vorbește mult despre fizica cuantică, câmpul cuantic, univers sau cosmos și interconectarea cu relațiile noastre.

De aceea, prin acest articol, doresc să aduc informație și înțelegere având elemente determinate de cercetări validate științific din mai multe domenii (fizică cuantică, psihologie, psihiatrie, sociologie, antropologie, filosofie).

Baza teoretică pentru relațiile umane

Pentru a detalia care este legătura dintre relația de cuplu și fizica cuantică, mă voi folosi de informațiile care au stat la baza teoriei relaționale imago.

Aceasta este o metodă de terapie de cuplu și de familie, care a fost gândită și dezvoltată de dr. Harville Hendrix și soția sa dr. Hellen LaKelly Hunt la sfârșitul anilor 1970.

Haideți să vedem la ce ne ajută această viziune științifică la terapia relațională.

Elementele comune ale fizicii cuantice și relația de cuplu

Câmpul cuantic și spațiul-dintre noi

Teoria cuantică ne demonstrează că principala caracteristică a naturii este interconectarea, iar realitatea este un câmp de energie, informație și conectare, în care toate formele și universul însuși iau naștere și se dizolvă.

Acest fenomen se numește dualitatea particulă-undă (undiculă).

Așadar, câmpul este aspectul principal, iar forma este un aspect secundar, iar ceea ce le unește este caracteristica noastră naturală a interconectării.

Așadar, noi ca ființe umane, suntem interconectate între noi la nivel de câmp de energie, informație și cunoaștere. Acest câmp cuantic este definit ca “spațiul-dintre noi”.

Veți spune că acesta este un spațiu liber, gol, că nu e “nimic”. Imaginați-vă acest spațiu-dintre, ca fiind câmpul cosmic universal care este menținut de forța gravitațională de atracție dintre corpurile cerești.

Spațiul-dintre este spațiul relațional în care ne desfășurăm relațiile și în care facem schimb de informații, energie și stare de conștiență, în care totul ia naștere și dispare în acest schimb nesfârșit de interacțiuni.

Relația dintre noi este o instanță a particularității particulă-undă (pe scurt, undiculă).

De exemplu, Partenerul /-a “undă”, vine cu o multitudine de idei, întrebări, sugestii, tendința sa este de a maximiza către celălalt partener/-ă, iar Partenerul /-a “particulă”, nu poate tolera diferența, e prea mult pentru el / ea și tendința sa este de a minimiza.

Conexiunea cu Universul

Starea noastră originară este bucuria, plenitudinea, vivacitatea prin conectarea și legătura cu universul.

Teoria imago (1) afirmă că fințele umane experimentează conectarea la Existență prin intermediul unui îngrijitor, cel mai probabil mama.

Atâta timp cât îngrijtorul rămâne rezonat la experiențele copilului, legătura copilului cu acesta este susținută, iar prin intermediul acestei legături se susține și legătura cu universul.

Mama noastră este legătura cu cosmosul

Ea face legătura dintre identitatea noastră relațională ca ființe umane și identitatea noastră relațională cosmică, ca participanți la un univers conectat.

Problema noastră universală în relații este determinată de legătura fisurată dintre copil și mama sa (îngrijitor).

Astfel o ruptură în această relație primară oprește experiența copilului de conectare la univers.

Ruptura relațională înlocuiește senzația de bucurie, vivacitate intrinsecă nouă, cu anxietatea despre legătura locală cu mama (îngrijitorul), și prin urmare cu Existența însăși.

Aceste lucruri sunt inevitabile, noi oamenii nu am evoluat până la punctul în care să știm cum să susținem legătura cu copiii, cu partenerii, sau cu orice altcineva.

Fiecare dintre noi am experiementat această ruptură relațională, de aceea să privim la acest fapt, cu toată înțelegerea pentru limitele tuturor îngrijitorilor din istoria omenirii.

Aș avea de adăugat că, pe parcursul dezvoltării, un copil poate experiementa rupturi constante și permanente, având un sentiment al deconectării, al lipsei de apartenență, pe care s-ar putea să nu îl poată pune în cuvinte.

Astfel, el nu e în stare să-și recunoască furia, deprimarea, sau lipsa de valoare din cauza deconectării, căutând stimulări sperând să-și calmeze anxietatea și să-și recupereze bucuria și vivacitatea.

Senzațiile de bucurie, vivacitate, uimire, curiozitate ne definesc calitatea relațiilor noastre.

Așadar, Conexiunea înseamnă Existență!

Cum privim Realitatea, așa este și Relația

Când Einstein a scris faimoasa ecuație “energia egal masa ori viteza luminii la pătrat”, el a subliniat că rezultatul interacțiunii și comunicarea dintre un punct de conștiință (eu) și un alt punct de conștiință (altcineva, sau alteva) depinde de cum observ eu interacțiunea.

Pe scurt, El/ Ea devine ceea ce văd eu. Implicațiile acestui concept pentru cuplu sunt evidente.

Adică, felul în cae ne uităm la partener/-ă afectează felul în care îl /o percepem.

Este foarte important în procesul terapeutic acest fapt, deoarece contribuie la reglarea energiei din spațiul-dintre parteneri și interacțiunile acestora. La terapia de cuplu, clientul este “relația”.

Efectul observatorului

Pentru o mai clară înțelegere, aș rezuma efectul observatorului. Felul în care îl privesc pe celălalt, îl determină pe acesta și influențează relația dintre noi.

Așadar, universul este conștiința însăși, iar conștiința este Realitate.

Fiecare dintre noi suntem manifestarea conștienței, avem conștiință personală fiind o componentă a conștiinței universale.

Această viziune ne ajută să conștientizăm că celălalt, oricum, știe ce acțiuni facem sau ce spunem chiar dacă nu-i prezent.

Așa că acele atitudini de a ascunde ceva sau a omite să-i comunicăm celuilalt la nivel cuantic este deja transmis la nivel energetic si informațional.

Expresia cum că: Adevărul iese la suprafață mai devreme sau mai târziu, este valabilă și azi, și mâine și peste generații.

Orice acțiune este imprimată la nivel cuantic și oricât am avea intenția să ascundem va ieși la suprafață în planul concret cândva.

În relațiile de cuplu avem o legătură energetică invizibilă din pieptul unuia către pieptul celuilalt și, indiferent la ce distanță suntem, ne simțim unul pe altul și toate acțiunile noastre vizavi de relația de cuplu se transmit către celălalt.

Principii cuantice pe care le găsim în teoria relațională imago

• Energia, ca prim principiu materia poate fi înțeleasă ca energie și energia ca materie. Suntem câmpuri de energie. Suntem făcuți să ne vedem dinamici și interactivi, nu statici și separați.
• Conștiința, noi suntem făcuți din conștiință, suntem participanți la câmpul conștient, iar câpul conștient trăiește în noi. Conștiința personală este o instanță a celei cuantice, este însăși din sursa conștiinței cuantice.
• Conectarea, noi putem pierde conștiința conectării, însă nu și conectarea. Toată această interconectare și interdependență a tuturor aspectelor acestui univers o numim tapiseria existenței. Conectarea este ingredientul esential al relaționării.

Ce iei cu tine după ce citești acest articol?

• Teoria cuantică a câmpurilor este subdomeniu al teoriei cuantice care ne oferă o nouă perspectivă a realității.
• Câmpul cuantic este realitate. Universul conține și suține atât lucruri vizile (plante, persoane, galaxiile), cât și lucruri invizibile (acel “ceva” mai mare).
• Câmpul cuantic este invizibil, infinit, plat, nemărginit care constă în cuante: conștiință-energie-informație.
• Toate lucrurile sunt în câmp, totul este conectat la tot, într-o oscilație continuă, numită dualitatea particulă-undă.
• Câmpul este principal, forma este secundară, conectarea este natura câmpului, oamenii sunt fenomene cuantice și au identitate cosmică.
• A avea identitate cosmică înseamnă că trăim într-un univers care ocupă câmp cuantic, iar acel univers ocupă galaxiile care ocupă câmpul, fiecare formă organică, neorganică, inclusiv umanitatea ocupă câmpul cuantic, fiecare persoană este un fenomen cuantic și totul este conectat în câmp.
• Dacă suntem conștienți, și evident că suntem, conștiința noastră derivă din una care constituie câmpul cuantic.

Încheiere

Trebuie să spun că terapia de cuplu este treabă complicată.

Așadar, de unde să vină energia necesară transformării?

Din decizia cognitivă a celor doi parteneri de a se angaja în proces, indiferent cât de mult entuziasm simt sau nu.

Ca terapeuți de cuplu, putem spune că, lucrăm cu energii oscilante și fluctuante, pe care suntem provocați să le facilităm și să le ajutăm să se autoregleze, ca să-și poată concentra energia și să poată opera dintr-o stare de curiozitate și deschidere.

Din aceste motive și multe altele, teparia relațională imago are o putere mare de metamorfoză psihologică și relațională.

Bibliografie

1. Harville & Helen. (2022, March 15). What is Imago? – Harville and Helen. Harville and Helen. https://harvilleandhelen.com/initiatives/what-is-imago/