IV. Demers terapeutic în psihoterapia tulburărilor anxioase

Primul pas în terapia anxietății îl reprezintă observarea atentă a tuturor simptomelor și nu reprimarea lor. Observarea deliberată a reacțiilor unei persoane la situațiile anxiogene este total diferită de ceea ce face în mod obișnuit un subiect anxios. Acest proces presupune aducerea în câmpul conștiinței a unor elemente pe care persoana caută să le evite și observarea lor cu o atenție sporită.

1. În cadrul demersului terapeutic, Orsillo și Roemer (2011, p.14) propun clienților să răspundă la o serie de întrebări, precum:

• Cum descrieți starea de anxietate care vă cuprinde? De unde știți că sunteți anxios?
• Care este deosebirea dintre teamă și anxietate?
• Considerați că aceste stări afective au un caracter adaptativ?
  • Dacă da, oare de ce majoritatea oamenilor luptă împotriva anxietății?
• În ce constă tulburarea anxioasă? Cum ajunge o persoană să sufere de această tulburare?

2. Orsillo și Roemer (2011, p.18-19), propun clienților următorul exercițiu:

Examinați cu atenție lista de mai jos și notați toate semnele anxietății. Veți găsi probabil și elemente la care nu v-ați gândit înainte de a face acest lucru.       

Gânduri negative:

Îngrijorări referitoare la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor:

• Voi cădea la interviul de ocupare a unui post.
• Părinții mei se vor îmbolnăvi.
• Mă voi simți stingher și inconfortabil la petrecerea la care sunt invitat.
• Fiul meu va pica examenul de bacalaureat.
• Voi face un atac de panică la magazin.

Ruminații în legătură cu trecutul:

• Șeful meu a fost foarte dezamăgit de mine și de munca mea.
• Nu înțeleg cum am putut pica acel examen.
• A fost îngrozitor când m-a atacat acel individ.

Gânduri referitoare la diferite pericole:

• Voi face un atac de cord.
• Îmi voi pierde mințile.

Gânduri cu carater autocritic:

• Nu sunt bun de nimic.
• Sunt un ratat. Sunt un prost.

Senzații fiziologice:

Puls accelerat, vertijuri, transpirații, respirație accelerată – hiperventilație, eritem, tremor, tulburări digestive, încordare musculară, dureri musculare, cefalee, neliniște, oboseală, iritabilitate și alte senzații cu aparență organică. Stări afective, altele decât anxietatea: mânie, tristețe, depresie, dezgust, jenă, rușine, vinovăție, ș.a.

Reacții în plan comportamental:

Comportamente cu caracter repetitiv: onicofagie, tricotilomanie, mișcări repetitive ale picioarelor și ale degetelor de la mâini, ticuri faciale sau corporale.

Comportamente de evitare:

Refuzul unei invitații de a ieși în oraș, refuzul de a participa la un test de promovare, absentarea de la serviciu sau de la școală sub pretextul că este bolnav, părăsirea prematură a unui eveniment, comportamente ritualiste, portul unor amulete.

Comportamente de distragere:

Mâncat compulsiv, consum abuziv de alcool, somn și fumat excesiv, privit la televizor ore în șir, mersul la cumpărături în mod inutil.

Comportamente de autoprotecție sau de dominare a celorlalți:

Exprimarea ostilității, agresivității, amenințarea directă a unor persoane, alte tipuri de comportamente pentru afirmarea puterii.

3.  Meditația bazată pe conștientizare (mindfulness)

Reprezintă o deprindere care se formează prin exersare, ca oricare abilitate ce necesită învățare. Meditația bazată pe observare (mindfulness) reprezintă o metodă, o procedură și o tehnică de training prin formulare repetitivă de redirecționare a atenției către experiența prezentă în cadrul activității mentale (Bishop et al., 2004).

Mai multe studii s-au concentrat asupra consecințelor pe care acest tip de tehnică psihoterapeutică le are asupra stării de bine, unii consideră că reduce tulburările de dispoziție și stresul (Brown și Ryan, 2003), iar alți autori consideră că mindfulness-ul reduce îngrijorarea, teama și panica (Kim et al., 2010).

Practicarea cu regularitate a acesteia conduce la diminuarea consecințelor negative ale luptei clientului cu simptomele anxietății.

Tratamentul începe cu o evaluare a modului în care arată și se simte anxietatea pentru o persoană (gânduri, sentimente, senzații și comportamente asociate cu anxietatea, contexte în care apare anxietatea, antecedente și consecințe ale răspunsului anxios), a modului în care persoana răspunde în mod obișnuit și încearcă să facă față suferinței sau durerii și a schimbărilor pe care și-ar dori să le vadă pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.

De asemenea, este esențial pentru om și familia acestuia să înțeleagă cum văd aceștia anxietatea și modurile de a-i face față.

Exemple de limbaj folosit de diferite persoane pentru a descrie natura anxietății:

• Observ tensiune în zona umerilor.
• Simt că inima îmi bate să-mi spargă pieptul.
• Mă gândesc că nu o să reușesc niciodată nimic.
• Mă trezesc gândindu-mă că oamenii sunt supărați pe mine.
• Joc jocuri video cu orele.
• Nu răspund la telefon.

Descriind senzații specifice, gânduri și comportamente, începem să desfacem experiența aparent atotcuprinzătoare a anxietății în bucăți mai ușor de gestionat. Deconstrucția aceasta inițiază un proces de decentrare și reducere a încurcării în aceste experiențe.

Acceptarea și compasiunea sunt folosite în tratamentul pacienților, explicându-le și învățarea de noi abilități, cum este mindfulness-ul, ajutându-i să scadă distresul și blocajele cu care se confruntă ca reacție la anxietate.

Poate fi de folos să-i învățăm pe aceștia despre funcția emoțiilor.

Deseori anxietatea sau îngrijorarea apar atunci când emoțiile primare sunt prezente, dar sunt evitate sau ignorate. Îi învățăm pe cei cu care lucrăm să distingă între emoții clare, care apar ca răspuns direct la situația dată, cum ar fi să te simți trist după o pierdere, și emoții tulburi, care sunt distorsionate într-o oarecare formă și oferă informații mai puțin clare.

Emoțiile pot deveni tulburi pentru că:

a) nu avem suficientă grijă de noi (de ex. Nu dormim suficient, nu mâncăm cum trebuie, nu facem mișcare);

b) ne facem griji în privința viitorului sau ne lăsăm măcinați de trecut în loc să răspundem momentului prezent;

c) reacționăm la emoții cu critică și/sau tentative de evitare.

Mindfulness-ul ne poate ajuta să observăm când emoțiile noastre sunt tulburi și ne poate ajuta să clarificăm și ce simțim.

A observa ce apare într-un moment dat ne oferă ocazia de a relaționa diferit cu experiențele interne și de a alege cum să ne comportăm într-un anumit context.

1) Un exercițiu de tip mindfulness este de notare a gândurilor, senzațiilor fizice, sentimentelor și comportamentelor.

2) Alt exercițiu este cel de monitorizare a celor mai proeminente simptome ale anxietății (de exemplu: panică, îngrijorare, anxietate socială), observând în ce context apar și intensitatea lor.

Treptat, ei vor conștientiza mai bine anumite gânduri și emoții, reacțiile lor la aceste stări, eforturile lor care au ca scop evitarea experiențelor interne, comportamentele și acțiunile pe care și le aleg.

În tratarea anxietății prin mindfulness, clienții sunt încurajați să urmeze o practică formală de mindfulness căreia să i se dedice cu regularitate.

V. Concluzie – Anxietate și Mindfulness

Oamenii răspund în mod diferit la situațiile anxiogene.

Răspunsurile oamenilor la situațiile generatoare de anxietate sunt determinate de o multitudine de factori, cum ar fi elementele caracteristice ale situației în sine, temperamentul subiectului, reactivitatea fiziologică și emoțională a persoanei, istoria de viață a acesteia, precum și unele aspecte dobândite prin intermediul învățării.

De exemplu, o persoană poate avea insomnie, gândindu-se toată noaptea la ce se poate întâmpla, o altă persoană poate avea simptome în plan digestiv, iar a treia poate face chiar un atac de panică, iar exemplele pot continua.

De aceea este important ca subiectul să fie învățat să identifice aceste tipuri de reacție, chiar dacă acestea pot fi discrete, precum uscarea gurii sau inima care începe să îi bată puternic, și astfel să ia măsuri preventive pentru a face față anxietății.

De cele mai multe ori, pentru un subiect anxios, simptomele fiziologice sunt mai ușor de identificat decât să suprindă gândurile negative disfuncționale.

Uneori, nici reacțiile în plan comportamental nu sunt atât de evidente. De pildă, o persoană poate să nu conștientizeze că bea trei pahare de vin în fiecare seară pentru a nu rămâne trează și a nu rumina astfel de gânduri referitoare la posibilele pericole din viața sa.

Așadar, anxietatea poate să se manifeste prin intermediul unor simptome diverse (cogniții, comportamente, reacții fiziologice, emoționale și imaginative variate), pe care de cele mai multe ori subiectul nu le conștientizează în această mare diversitate simptomatologică.

Referințe bibliografice:

• Germer, C.K. (coord.), Siegel, R.D. (coord.), Fulton, P.R. (coord.), (2016). Mindfulness în psihoterapie. București: Editura Trei.
• Holdevici, I., Crăciun, B. (2015). Psihoterapia tulburărilor emoționale. București: Editura Trei.
• Holdevici, I. (2005). Psihoterapia cognitiv-comportamentală. Managementul stresului pentru un stil de viată optim. București: Editura Științelor Medicale.