Câți dintre noi acceptă faptul că au ceva de schimbat la ei înșiși?
Copleșiți de propriile dificultăți zilnice care ne depășesc, nu mai avem energia necesară de a ne implica într-un proces de schimbare.
Refuzând să facem față adevărului personal, amânăm o luare de decizie, încercăm astfel să ne eschivăm în fața responsabilității, negăsindu-ne energia de a scăpa de problemele noastre.
Autocunoașterea, a te înțelege atât ca om, cât și prin prisma acțiunilor tale, reprezintă una dintre cheile succesului în viață.
Pentru asta este nevoie de asumare și de luciditate. Un om care își recunoaște problema își va găsi și propriile soluții de rezolvare.
Este bine știut că fiecare problemă conține intrinsec și soluția problemei. Important este să-ți pui întrebările potrivite, să lucrezi asupra ta pentru a-ți descoperi punctele slabe care îți strică viața.
O nouă percepție asupra reacțiilor tale te va ajuta să reconstruiești o idee nouă a salvării tale, care, în curând, te va elibera.
Atunci când îndrăznești să-ți privești problema în față, vei câștiga. Preia inițiativa asupra propriei vieți și astfel vei descoperi posibilitățile de a-ți accesa și maximiza abilitățile personale.
Pentru a te schimba trebuie să ai voință, să fii perseverent și să fii motivat
Ca să ajungi să te pui în contact cu propriile resurse, ai de parcurs un drum al câștigării încrederii de neclintit în tine.
Lipsa de încredere în tine, convingerile limitatoare care te conduc din zonele de umbră în care ți se cuibăresc dificultățile, mediul în care trăiești și alți factori se combină și interacționează nefericit la multe dintre nerealizările tale.
Doresc ca această lectură să se contureze în jurul mai multor poli care te blochează în dezvoltarea propriei personalități și să ai succesul dorit.
Acești poli care erodează încrederea în tine sunt: sentimentul de inferioritate, de descurajare, de rușine, de anxietate, de respingere, precum și restricționarea vieții și renunțarea la sine.
Îți reamintesc că putem sfârși prin a deveni doar ceea ce credem că suntem.
Dacă îți acoperi fața pentru a nu vedea manifestarea stânjenitoare a comportamentului tău și crezi că totul se reduce la acest gest, suferința ta nu se micșorează și nici nu dispare.
Ne-am obișnuit să ne trăim viața din rolul de victimă și să ne închidem potențialul în cușca propriilor noastre credințe limitatoare și păreri.
O conștiință de sine strâmtă ne îngrădește la un rol și ne împiedică să ne explorăm potențialul și posibilitățile.
Voi detalia mai jos caracteristicile acestor sentimente, iar dacă te recunoști în această imagine incorectă, alege schimbarea ta și contactează-mă de îndată.
Sentimentul de inferioritate
Sentimentul de inferioritate este coloana vertebrală a lipsei de încredere în sine.
Alfred Adler scria: “De multă vreme am insistat asupra faptului că a fi om înseamnă să te simți inferior”.
Sentimentul de inferioritate se manifestă diferit în funcție de indivizi, uneori temporar, alteori permanent.
În acest caz, sentimentul de inferioritate, devenit excesiv, invadează conștiința, se fixează aici și blochează realizarea proiectelor.
Astfel, sentimentul de inferioritate, paralizează activitatea sub pretextul ineficacității oricărei întreprinderi și condamnă la inacțiune și eșec.
După Adler, sentimentul de inferioritate va sta în centrul tuturor nevrozelor și va determina tot felul de comportamente patologice.
Sentimentul de inferioritate este motorul negativ care instalează și alimentează părerea jalnică despre propria persoană.
Astfel, te consideri mărunt, nedotat, nesemnificativ și neinteresant și nu îți găsești forța de a scăpa de problemele tale.
Sentimentul de descurajare
A te judeca negativ înseamnă să consideri orice acțiune personală ca fiind sortită eșecului.
În fața acțiunii ești defetist, raționezi în termeni de eșec potențial și nu de reușită probabilă. Ești incapabil să evaluezi lucrurile, să cântărești avantajele și inconvenientele.
Pentru tine există doar dezavantaje. Orice realizare, orice angajament par problematice. Schimbarea si responsabilitățile îți stârnesc teamă.
Dacă ai un proiect oscilezi în îndoială: “S-o fac, să n-o fac, să mă duc, să nu mă duc”.
Aceste momente de nehotărâre întrețin ruminațiile continue legate de evaluarea situației și a capacității noastre de a-i face față.
Ca un ultim resort, deprecierea de sine lasă locul unei inhibiții formulate în acești termeni: este inutil să fac ceva dacă nu-l fac bine.
În aceste condiții, proiectele tale sunt inexistente, nici ambiție, nici dorință de schimbare, doar resemnare.
Sentimentul de rușine
Îți e rușine că îți e rușine!
Îți e rușine de temerile tale față de realitate, de viață, schimbare, eșec, conflicte, față de ceilalți, de judecata lor, de aspectul tău fizic, tern, jalnic, execrabil, insignifiant, comun.
Îți e rușine de ideile tale, stupide, mediocre, plictisitoare, banale, simpliste.
Îți e rușine de defectele tale, de timiditatea, nervozitatea, lenea, furia ta. Îți e rușine de emotivitatea ta, de vocea ta, că te înroșești, că plângi, că te bâlbâi. Îți e rușine de viața ta mediocră și plictisitoare.
Rușinea provine din certitudinea că ești la antipodul idealului propriu: “Nu voi fi niciodată acea ființă perfectă la care am visat”.
Ajungi să te exprimi cu “Nu fac doi bani, mă dezamăgesc mereu chiar și pe mine”.
Acest sentiment constant de vină este dublat de o extremă severitate față de tine însuți, severitate uneori învecinată cu disprețul. Cele mai mici abateri sau neglijențe se transformă în greșeli de neiertat.
Sentimentul de anxietate
Majoritatea situațiilor neprevăzute cu care te confrunți îți provoacă anxietate.
Aceste situații sunt dificil de gestionat, pe de o parte fiind pericolul, piedicile pe care le presimți, pe de altă parte incapacitatea ta de a le stăpâni.
Te simți neliniștit, depășit, dezorientat, îți spui că nu o să reușești niciodată.
Trebuie să diferențiezi evenimentul care îți declanșează reacția de anxietate (stresorul), care îți este în exterior, de anxietatea în sine, care este reacția propriului organism și se produce în interiorul tău.
Anxietatea (1) este o senzație cotropitoare, greu controlabilă, în fața unor evenimente speciale care te iau pe nepregătite, la care trebuie să te adaptezi și să răspunzi, în general, rapid.
Destabilizat de intensitatea reacțiilor tale anxioase, poți chiar să intri într-o fază de epuizare.
În final, poți chiar să interiorizezi ideea că este mai comod să fugi de încercări și să eviți responsabilitățile decât să ți le asumi.
Sentimentul de respingere
Provine din certitudinea că nimic din tine nu atrage admirația sau afecțiunea și se traduce prin frica de a fi judecat de alții.
Când nu nutrești iluzii despre propria-ți persoană, nu nutrești iluzii nici despre sentimentele celorlalți față de tine.
Te consideri prea puțin vrednic de iubire și ești sigur că și ceilalți gândesc la fel. Ai tendința să te simți criticat și simți că ești respins. Orice fleac te rănește.
Dezvolți o sensibilitate crescută la orice remarcă, care parcă vine să întărească tot răul despre tine. Judecata altora te rănește, astfel renunți să-ți exprimi ideile și ajungi să te conformezi părerii generale.
Te menții în gardă și nu încetezi să pândești reacțiile altora. Ai o susceptibilitate crescută, te excluzi singur din grupuri, nu arăți ceea ce simți din teama de a nu părea ridicol.
Suferi, dar nu lași să se vadă acest lucru.
Renunțarea la propria persoană și restricționarea modului de viață
Ți-e teamă că nu vei ști răspunsul la o întrebare, că vei spune lucruri prostești și nepotrivite. Din acest motiv ocolești activitățile sociale, întâlnirile amicale sau profesionale care presupun contacte importate cu alți oameni.
Ai tendința să te izolezi într-o rezervă prudentă și să trăiești în imaginar, care îți procură câteva satisfacții. Cerșești aprobarea familiei, a amicilor tăi, cerându-le să-ți fie recunoscători pentru cele mai mici acte.
Vrei să fii iubit și în același timp îți dorești să ți se garanteze că te comporți corect.
Dorința de a fi iubit te plasează într-o poziție de dependență.
Eviți confruntările, orice conflict, orice ceartă. Dorința ta este de a afla ce vrea celălalt, asta în detrimentul propriilor nevoi, de aceea nu mai știi foarte bine ce vrei.
Trebuie să faci plăcere cu orice preț.
Pentru a-ți risipi îndoielile te supui voinței celorlalți. Ești pasiv, accepți totul de la ceilalți, fără a cere ceva în schimb. Îi lași să hotărască în locul tău și nu iei niciodată decizii sau inițiative.
Joci un rol conform cu ceea ce crezi că se așteaptă de la tine, îți disimulezi lipsa de siguranță în spatele unor aparențe surâzătoare sau al unei neutralități binevoitoare.
Concluzie -Autocunoașterea
Pentru a te schimba ai nevoie de multe resurse precum voința, curajul, smerenia, focusul interior, blândețea, asumarea și altele. Propriul proces de schimbare te va pune în fața unor alegeri noi, de renunțări la părți din tine și roluri din viața ta, astfel ca tu să creezi spațiul pentru un nou început.
Nu este doar despre a ști ce vrei, ce nu vrei și în ce măsură vrei asta, este și despre a primi ceea ce vine către tine și a trăi integrat cu această nouă parte și rol ale identității nou create.
Calea cunoașterii de sine te conduce către întâlnirea cu propriul tău destin. A te înțelege pe tine ca om și acțiunile tale este primordial în procesul tău de schimbare și dezvoltare umană.
Te întrebi cum vei recunoaște începutul schimbării tale?
Iată, schimbarea începe când ai o percepție nouă asupra perspectivei vieții.
Biografie:
- Gross, C., & Hen, R. (2004). The developmental origins of anxiety. Nature Reviews Neuroscience, 5, 545-552. https://doi.org/10.1038/nrn1429.
