De ce terapia de cuplu?

Scopul terapiei de cuplu este ca, prin psihoeducație, partenerii din cuplu să aibă cât mai multe interacțiuni conștiente și cât mai puține inconștiente.

Noi, oamenii, ne putem antrena pentru a fi mai atenți la efectul pe care îl avem unul asupra celuilalt.

Atunci când criticăm, intrăm în defensivă sau suntem extrem de nervoși și spunem cuvinte pe care, ulterior, le regretăm.

La terapia de cuplu, partenerii învață că pot alege să spună și să facă lucruri prin care să promoveze grija și bunăstarea față de partener. Fiecare schimbare pe care o face un partener provoacă un răspuns în celălalt, ceea ce duce la o schimbare și în dinamica relațională.

Pentru ca situația să se îmbunătățească este necesar ca cei doi să contribuie pentru binele relației, prin asumare și angajamentele făcute de fiecare partener.

Ce înseamnă să fii conectat și în siguranță cu partenerul?

Este acea senzație specială avută cu mult timp în copilărie cu părinții noștri, pe care vag ne-o mai amintim și cu greu o putem descrie.

E un dor ce pare să vină din vremurile din copilărie și care câteodată apare în momentele speciale, dar care și dispare.

Prin umare, căutăm să regăsim senzația aceasta peste tot, în realizările noastre, în trăirile noastre, în statutul social, în dobândirea puterii și a influenței pe care o exercităm asupra lumii și asupra bogățiilor acumulate.

Toate acestea sunt doar subterfugii, substitute inconștiente, niciuna dintre ele nu ne readuce senzația deplină de conectare și nici nu ne satisface vechiul nostru dor.

Prezența conștientă a celor care ne-au îngrijit și cu care rezonăm și care au avut grijă de starea noastră de bine ne-a creat sentimentul de conectare și de siguranță. Astfel, am devenit curioși la lumea din jur și am început să o explorăm cu uimire și curiozitate.

Noi suntem conectați cu Universul care ne înconjoară, suntem interconectați. Noi suntem Universul, suntem asemenea lui, fiind parte integrantă din acest Univers interactiv.

Conectarea “se întâmplă” la nivel de Univers, la nivel de stele, galaxii, planete, iar ceea ce se întâmplă în ființa umană se propagă, la un alt nivel, în Univers.

Așadar, așa cum conectarea face Universul să fie Univers, la fel conectarea ne face să fim oameni.

Este în natura noastră să ne conectăm. Conexiunea ne face să ne simțim pe deplin însuflețiți și ne umple existența de trăiri frumoase.

Căutăm să fim conectați pentru a retrăi senzația aceea de trăire deplină, cînd nevoile noastre fizice și emoționale ne sunt împlinite de cei care ne iubesc și care au grijă de noi și de starea noastră de bine.

Căutarea și găsirea unui partener de cuplu care să ne împlinească nevoile este încercarea creierului nostru de a reconstrui starea de deplinătate trăită, odată, în copilăria noastră.

Pentru a ne reconstrui starea de conectare și de siguranță în cuplu este necesar să devenim conștienți și prezenți, să fim iubitori cât se poate de mult, să lăsăm la o parte toate mecanismele defensive, să învățăm să oferim partenerului, dar să și primim iubirea pe care ne-o oferă.

Astfel, prin exprimarea nevoilor noastre, urmate de împlinirea acestora de către partener, ne vom simți văzuți, auziți, validați, iubiți, compleți, întregiți, conectați și în siguranță.

Pentru fiecare dintre noi siguranța înseamnă ceva diferit, însă atunci când tu faci sau spui ceva ce îl/o face pe partenerul/-a ta să se simtă bine și protejat/-ă, asta înseamnă că îi oferi siguranță.

Bărbatul poate marca multe bile albe în fața femeii făcând pentru ea multe gesturi mici și pline de atenție și grijă (să-i țină haina, să-i țină scaunul ca să se așeze, să-i toarne apă în pahar, să o întrebe dacă dorește și ea un ceai atunci când pregătește ceva pentru el).

Nevoile în cuplu versus nevoile individuale

În fiecare cuplu apar momente de provocări, nu am întâlnit cupluri care să nu aibă parte de aceste situații de criză, de altfel este ceva natural.

Ne vine destul de dificil să ne exprimăm nevoile sau le exprimăm la modul general în fața partenerului, încât acesta nu înțelege ce anume ne lipsește.

Mai degrabă ne exprimăm despre ceea ce nu avem nevoie, sau nu ne place atunci când nu suntem mulțumiți sau satisfăcuți. Faptul de a vorbi despre nevoile noastre ne face sensibili, vulnerabili în fața partenerului. Mă întâlnesc în cabinet cu cupluri și observ cât de dificil este să exprime fiecare ce au nevoie.

Totuși, bărbații își comunică mai greu nevoile, spre deosebire de femei, care se deschid mai ușor (mă refer la persoane fără simptomatologie clinică). Este adevărat că și mediul din care provenim, familia de bază ne-a modelat caracterul, modul de gândire și comportamentele.

Mai mult chiar, modelul de masculinitate promovat de societate și familie este cel care promovează ideea că bărbații trebuie să fie puternici, să nu plângă, să fie stâlpul casei sau să asigure independența financiară și să-si reprime emoțiile. Pentru a-și exprima nevoile, este necesar ca un bărbat să fie în contact cu emoțiile sale, să se deschidă și să-și accepte vulnerabilitatea.

El are nevoie să i se acorde spațiul de manifestare și încredere în potențialul său.

Am întâlnit și femei cărora le este dificil să exprime ceea ce își doresc sau ce senzații au la nivelul corpului lor. Noi, oamenii, atât bărbații, cât și femeile, avem nevoie să simțim iubire necondiționată și acceptare a ceea suntem.

În cadrul terapiilor, partenerii dintr-un cuplu învață să se aprecieze și să se laude reciproc, într-un dialog conștient, astfel diminuând nivelul de critică dintre ei.

Dialogul conștient și conversațiile sigure, pe rând, conduc la coreglare emoțională între cei doi parteneri și la conștientizarea impactului pe care fiecare îl are asupra celuilalt. Iubirea este o emoție care se construiește în timp și care necesită anumite acțiuni care să o susțină.

Pentru a ajunge la o discuție despre nevoi în cadrul terapiei (1) este așadar un fir destul de lung de urmat. De cele mai multe ori, eu folosesc întrebări care să-i ghideze pe partenerii din cuplu în a-și identifica nevoile:

• Ce v-ați dori fiecare să fie diferit în relația voastră?
• Care sunt acele dorințe sau vise pe care nu vi le-ați împărtășit până acum?

Progresele partenerilor se observă de la o ședință la alta, la unele cupluri însă este nevoie să explorăm mai mult pe zona de copilărie, să construim momente emoționale de tip resursă pentru indivizi, pentru ca ei să le poată integra în relația de cuplu.

Să nu uităm că modificarea propriilor gînduri, comportamente și emoții este un proces care cere timp și energie. De aceea este important să îi spunem celuilalt că observăm progresele și că ele înseamnă mult pentru noi și cât de mult îl/o apreciem pe partener/-ă.

În calitate de terapeut de cuplu, îi admir sincer pe partenerii care reușesc să rămână în acest proces până la capăt, oricât de dificilă este această explorare.

Ai grijă de tine, fii bine cu tine!

Pentru a-i ajuta pe ceilalți oameni (partener, copiii tăi), este foarte important să ai grijă de tine. Avem multe modalități prin care ne putem manifesta grija față de noi: să ne menținem sănătatea, să facem sport, să medităm sau să ne implicăm în orice alte activități care ne fac plăcere. Atunci când suntem bine cu noi înșine ne este mult mai ușor să ne conectăm atât cu noi înșine, cât și cu celălalt.

Biografie:

1. Theodoridou, A., Schlatter, F., Ajdacic, V., Rössler, W., & Jäger, M. (2012). Therapeutic relationship in the context of perceived coercion in a psychiatric population. Psychiatry Research, 200, 939-944. https://doi.org/10.1016/j.psychres.2012.04.012.