Ansa deschisă
Motivul pentru care atitudinea unui lider (leadership), nu numai ceea ce face, ci si cum face, contează atât de mult, rezidă în configurația creierului omenesc.
Este vorba despre ceea ce oamenii de știință au început să numească natura de ansă deschisă a sistemului limbic, unde se află centrii noștri emoționali.
Un sistem de ansă deschisă depinde de sursele din exterior pentru a se regla.
Cu alte cuvinte, ne bazăm pe legăturile cu ceilalți oameni pentru a ne dobândi propria stabilitate emoțională.
Sistemul limbic de ansă deschisă a fost, fără îndoială, un succes pe scară evolutivă, pentru că le permite oamenilor să se salveze emoțional reciproc.
Pentru o mamă, de exemplu, să-și liniștească pruncul care plânge, sau unei maimuțe care stă de pază într-un grup de primate să dea imediat alarma atunci când percep o amenințare.
Cercetările desfășurate în saloanele de terapie intensivă au arătat că prezența liniștitoare a unei alte persoane nu numai că face să scadă tensiunea arterială a pacientului, dar reduce și secreția de acizi grași care blochează arterele.
Oamenii de știință descriu ansa deschisă ca pe o “reglare limbică interpersonală”, prin care o persoană transmite semnale ce pot modifica nivelurile hormonale, funcționarea cardiovasculară, ciclul cicardian și chiar funcțiile imunitare în organismul celeilalte persoane.
Iată cum partenerii îndrăgostiți sunt capabili să stimuleze fiecare în creierul celuilalt secreții de ocitocină, care creează un sentiment agreabil, de afecțiune.
Însă în toate aspectele vieții noastre sociale, nu numai în relațiile amoroase, fiziologiile noastre interferează, iar emoțiile trec automat în registrul afectiv al persoanei alături de care suntem.
Prin configurația de ansă deschisă înțelegem că ceilalți ne pot schimba chiar și reacțiile fiziologice, și deci, emoțiile.
Chiar dacă ansa deschisă face parte integrantă din viața noastră, de obicei nu conștientizăm acest lucru.
Oamenii de știință au putut urmări în laborator procesul de armonizare al emoțiilor, măsurând reacțiile fiziologice, precum pulsul, a doi oameni care poartă o conversație agreabilă.
După numai 15 minute de discuție, profilurile lor fiziologice prezintă o similaritate remarcabilă, un fenomen numit oglindire.
Această racordare este foarte intensă pe durata unui conflict care se agravează, atunci când furia și indignarea reverberează, dar el are loc,mult ma subtil, și în timpul unor interacțiuni agreabile.
Cercetătorii au constatat în repetate rânduri cum emoțiile se răspândesc într-o manieră irezistibilă ori de câte ori oamenii se află în preajma altora, chiar atunci când contactul este în întregime non-verbal. Același efect se produce la birou, în sala de ședințe.
Oamenii care lucrează împreună, în grupuri, se molipsesc în mod inevitabil de sentimentele celorlalți, împărțind totul de la gelozie, anxietate sau euforie.
Cu cât grupul este mai unit, cu atât transmiterea stărilor de spirit, a istoriei emoționale și chiar a punctelor nevralgice este mai intensă.
Studiile efectuate asupra echipeor de sportivi prefesioniști dezvăluie rezultate similare: dincolo de suișurile și coborâșurile dispoziției echipei, membrii ei tind să să-și sincronizeze stările de spirit după o perioadă d câteva zile până la câteva săptămâni.
Contagiunea și conducerea – Leadership
Interferențele permanente ale anselor limbice deschise între membrii unui grup creează un fel de supă emoțională, la care fiecare contribuie cu propriile emoții.
Însă liderul este cel care adaugă condimentul esențial. De ce?
Din cauza modului implacabil în care funcționează lumea afacerilor: toți ochii sunt îndreptați asupra lui.
Oamenii își preiau indiciile emoționale din vârful piramidei.
Chiar și atunci când șeful nu este vizibil – directorul general care lucrează în spatele ușilor închise, la un etaj superior –atitudinea sa influențează starea de spirit a subordonaților direcți, și un efect de domino se propagă în tot climatul emoțional al companiei.
De asemenea, liderii sunt de obicei primii care își exprimă opiniile asupra unui subiect, iar atunci când ceilalți intervin cu comentarii, de regulă acestea se referă mai degrabă la ce a spus liderul decât la observațiile altora.
Deoarece perspectiva pe care o au liderii asupra lucrurilor are o greutate specială, ei “gestionează înțelesul” pentru grupul respectiv, oferind o cale de interpretare și deci o variantă de a reacționa emoțional la o situație dată.
Conform studiilor, chiar și când liderii nu vorbesc, ei sunt urmăriți cu mai mare atenție decât oricine altcineva din grup. Când oamenii adresau grupului în ansamblu o întrebare, ei stăteau cu ochii pe lider, ca să-i observe reacția.
Într-adevăr, membrii grupului consideră de regulă reacția emoțională a liderului este răspunsul cel mai bun, și, în consecință, își modelează după ea propriile reacții emoționale, în special într-o situație ambiguă, în care reacțiile sunt sau pot fi variate.
Liderii pot fi generoși sau zgârciți cu laudele, pot să vină cu critici constructive sau distructive, își pot sprijini subalternii sau se pot face că nu văd nevoile oamenilor. Ei pot să formuleze misiunea grupului în termeni care să confere mai multă semnificație contribuției fiecărui membru, sau nu.
Totuși, nu toți liderii oficiali ai unui grup sunt obligatoriu și lideri emoționali.
Atunci când, dintr-un motiv sau altul, liderul numit nu se bucură de credibilitate, oamenii pot căuta la altcineva îndrumare emoțională: o persoană în care au încredere și pe care o respectă.
Liderul acesta de facto devine atuci persoana care modelează reacțiile ale celorlalți.
Așadar, ne putem molipsi cu ușurință de stările emoționale ale liderilor, acestea depinzând de expresivitatea feței, vocea și gesturile lor atunci când își exprimă sentimentele.
Cu căt abilitatea liderului de a-și transmite emoțiile este mai mare, cu atât acestea se răspândesc mai în forță.
Liderii care au acest talent sunt magneți emoționali.
Este unul dintre motivele pentru care liderii emoționali atrag oameni talentați lângă ei.
Invers, liderii ursuzi, iritabili, reci îndepărtează oamenii.
La uma urmei, cine ar vrea să lucreze cu un om ursuz?
Cercetările sunt clare, liderii optimiști atrag și păstrează cu mare ușurință oamenii lângă ei, decât șefii care au tendința de a avea stări negative.
Impactul stărilor de spirit asupra rezultatelor
Emoțiile și stările de spirit influențează desfășurarea unei activități.
De exemplu, un râs bun sau o bună dispoziție poate influența abilitățile neuronale cruciale pentru a desfășura activitatea în bune condiții.
O dispoziție serioasă poate fi de un real ajutor când se analizează o situație riscantă sau este necesară o intervenție rapidă.
O stare de anxietate poate sabota relațiile liderului cu ceilalți, deși pe termen scurt aceasyă stare poate focaliza atenția spre a desfășura o activitate cu un termen-limită iminent.
Stările emoționale ne influențează percepția și amintirile.
Când suntem bine dispuși vedem partea pozitivă a situației, iar când suntem indispuși ne oprim asupra părților negative.
Cand avem o relație dificilă cu un șef, rămînem prizonierii propriei supărări, care ne macină gândurile, iar corpul este incapabil să se calmeze.
Fiziologic este vorba de hormonii de stres secretați în corpul nostru, care sunt dificil de reabsorbit de organism, ar corpul este incapabil să se calmeze: „M-a enervat atât de tare la ultima ședință, încât astă-noapte abia am reușit să dorm.”
Deturnarea emoțională
Arta emoțională a unui lider constă în a impune cerințe profesionale fără a-i supăra inutil pe oameni.
Emoțiile negative, în special furia și anxietatea cronică sau sentimentul de inutilitate, perturbă grav munca, deturnând grav activitatea desfășurată.
Frământările nu reduc numai capacitatea de a gândi, ci îi fac pe oameni să-și folosească mai puțin inteligența emoțională.
O observație ar fi că emoțiile pe care le trăiesc oamenii reflectă calitatea autentică a vieții lor profesionale. Când oamenii se simt bine dau tot ce au mai bun.
Abilitatea unui lider de a transmite grupului o atitudine entuziastă, cooperantă poate fi determinantă pentru succesul acesteia.
„IQ-ul grupului”, așadar totalul talentelor tuturor membrilor, evaluați la maximum de potential, depinde de inteligența emoțională a grupului, manifestată sub forma colaborării armonioase.
Pe scurt, stările emoționale și acțiunile liderilor afectează sentimentele și deci performanțele celor pe care îi conduc.
Ajungem în acest fel la rolul jucat de creier în conducerea bazată pe inteligența emoțională, fie că este unul benefic sau unul nociv.
Bibliografie:
- Goleman, D., Boyatzis, R., McKee, A., (2018). Inteligența emoțională în leadership. a 3-a, rev. și adăug., București: Curtea Veche Publishing.
- Goleman, D., (2017). Ce înseamnă să fii un lider bun. De ce este importantă inteligența emoțională. București: Curtea Veche Publishing.
- Goleman, D., (2008). Inteligența emoțională. a 3-a, București: Curtea Veche Publishing.
