“Suntem Una cu Universul. Poate că nu știm că suntem conectați, sau poate că nu ne simțim conectați, dar nu se poate să nu fim conectați. Ne naștem integri, aceasta este esența noastră”.
Harville Hendrix & Helen LaKelly Hunt
Ce este Sinele Corporal?
Una dintre cele mai mari nevoi emoționale ale unei ființe umane este de a se simți conectată și în siguranță.
Apartenența noastră la lume, sentimentul de adeziune, experiența uniunii în conexiunile noastre cu oamenii din jur și cu natura, este modelată de identitate, de sentimentul nostru de sine, de experiența personală în propria viață.
Sinele este modul nostru prin care experimentăm senzațiile subiective de a fi în viață, în sens mai larg, ne referim la senzațiile, perspectiva și capacitatea individuală de a ne relaționa.
Despre Sine și relații
Una dintre ele mai dificile relații este cea cu noi înșine. Relația mea cu Mine (sinele cu sinele) mi-a adus mult de lucru și mi-au trebuit ani mulți în care să mă înțeleg, să mă accept, să mă privesc în față și să pot sta cu mine, adică să mă conțin întru-totul.
E un subiect complex, nu e deloc ușor să poți sta cu tine, să te duci cu tot greul și ușorul tău și să ai relații.
Relația cu Sinele
“Eu sunt” un Sine Subiectiv (adică, Observ (Observatorul) – am capacitate de autoreflecție asupra mea și mă organizez să operez în această lume), dar ca și un Sine Obiectiv (adică, reprezentarea mentală despre mine așa cum operez în lume, o perspectivă a propriei persoane ca obiect între alte obiecte, să-i zicem “Co-Creatorul” sau Observatul.
Aceasta este obiectivul terapeutic al unui proces psihoterapeutic, de a-ți dezvolta capacitatea de autoreflecție, ca să te cunoști și să te înțelegi, să accepți și normalizezi anumite aspecte din tine și din viața ta relațională, astfel să produci schimbările dorite.
Sinele individual se dezvoltă în relații: cu alți oameni, cu propriul corp, cu mediul social, cu natura, rasa, cultura, naționalitatea, lumea afacerilor, context lărgit, religia și transcendentul.
Sinele Corporal
Sinele nostru este în primul rând și cel mai important un corp. Dezvoltarea sinelui corporal are cele mai timpurii începuturi, în copilăria noastră mică, prin atașamentul existent între mamă și copil.
Experiențele timpurii de atingere și de acordare/dezacordare cu mama, sau lipsa acestora, sunt interiorizate de copil ca bază a propriei imagini corporale. Aceste experienţe formează memoria corpului nostru care este, de obicei, accesată prin senzațiile din corp, formate încă din perioada timpurie a dezvoltării noastre, adică stadiul pre-verbal.
Experiențele trăite de corp prin senzații se numesc experiențe somatice, iar psihosomatica se ocupă cu descoperirea legăturilor dintre minte și corp, cu originea, dezvoltarea, evoluția fiecărei boli și procesul terapeutic.
Corpul și starea de prezență
Corpul nostru reprezintă ancora noastră în prezent (Aici și Acum).
Atunci când rătăcești în gândurile tale, pentru a-ți întoarce atenția către tine, te folosești de corpul tău și direcționezi atenția pe respirație.
Centrarea în corpul tău este foarte importantă, pentru că numai prin corpul tău, care se află întotdeauna în momentul prezent, îți poți accesa întregul tău potențial.
Pentru a te ancora în momentul prezent, este necesar să practici respirația conștientă și să duci atenția pe corp.
Oricărui gând emis de noi îi corespunde o emoție, iar mintea și emoțiile se dezvoltă bilateral.
Ariile creierului responsabile de aceste emoții emit semnale neuro-chimice influențând corpul. Răspunsul chimic al gândurilor în corp i-a forma senzațiilor corporale.
Emoțiile sunt întotdeauna conectate cu corpul: senzațiile corporale sunt prima formă pe care o iau emoțiile, iar emoțiile sunt de obicei exprimate prin corp.
Când simțim emoții simțim (sau ne imaginăm) ceea ce se întâmplă în corpul nostru.
Emoțiile reprezintă procesul în care apreciem într-un mod visceral calitatea experienței pe care o întâlnim, și în mare măsură, pe baza acestor aprecieri decidem (conștient sau inconștient) cum vom acționa.
Adică, noi luăm decizii pe baza emoțiilor noastre, și nu pe baza minții raționale.
Emoția ta influențează fiziologia ta, iar fiziologia influențează starea ta emoțională.
Ca să înțelegi, îți dau un exemplu: dacă îți schimbi poziția corpului, adică, îți îndrepți spatele, privești cerul, în sus, vei observa cum ți se schimbă și starea emoțională. Asta se face prin repetiție, pentru că, în acest fel, tu înveți un nou comportament, iar creierul tău (plasticitate) îi sunt necesare un minim de 28 de zile până la 6 luni, ca să dezvolte noi rețele neuronale responsabile de acest nou comportament.
O întrebare utilă pe care o adresez unui client în terapie, atunci când împărtășește o experiență, este: “Unde anume în corp simți asta? Pune mâna pe locul în care simți această senzație.”
În practica mea terapeutică, recomand foarte des clienților antrenamentul corporal prin toate tehnicile și metodele pe care eu le cunosc, iar ei rezonează.
Precizez că, nu toți clienții sunt conectați la propriul corp și este un proces destul de lung, uneori, ca să-i direcționez cu atenția către corp și să se exprime prin noi obiceiuri și comportamente.
Antrenamentul corporal, include toate tipurile de exerciții și de antrenament: alergare, respirație conștiență, meditații active și creative, antrenament de energizare, yoga, etc.
Ceea ce am învățat din practica mea, este că, corpul nu trebuie forțat dacă și când ai dureri, că este necesar să ții cont de ceea ce corpul îți transmite, sau ceea ce nu este indicat medical.
Un lucru pe care să ți-l iei din acest articol este faptul că suntem oameni compleți, cu nevoi individuale diferite și propriul ritm de dezvoltare și evoluție.
Cea mai mare dezvoltare, evoluție și vindecare a noastră are loc în relații sigure, în care să ne simțim conectați cu alții, să ne simțim văzuți, auziți și apreciați.
Bibliografie:
- Graziano, M. (2014). Speculations on the Evolution of Awareness. Journal of Cognitive Neuroscience, 26, 1300-1304. https://doi.org/10.1162/jocn_a_00623.
