“Speranța cea mai de seamă a unei națiuni stă în buna educație pe care i-o asigură tineretului său.”
Erasmus
Conducerea bazată pe inteligența emoțională
Cum ar fi viața noastră dacă într-o organizație în care ne petrecem aproape toată ziua, ar fi în mod firesc un loc plin de empatie, cu lideri care să ne inspire?
Cum ar fi viața noastră dacă am aduce acasă, în relațiile noastre, în familie, alături de copii, în câsnicie, în cadrul comunității aceste abilități?
Cum ar arăta școlile noastre și copiii noștri, dacă educația ar include și dezvoltarea abilităților de inteligență emoțională și cultivarea empatiei?
Într-un viitor apropiat, în primul rând, angajatorii ar avea plăcerea de a aduce în rândurile lor noi generații de lideri care are ar avea deja aceste abilități- cheie în profesia lor.
Liderii adevărați ne impresionează.
Ne trezesc pasiunea, ne entuziasmează și ne motivează să dăm tot e este mai bun din noi.
Ne întrebăm ce îi face pe acești lideri să fie atât de eficienți?
Ne gândim la viziune, la strategie, idei inovatoare.
În realitate, este vorba despre faptul că liderii adevărați fac apel la emoții, iar succesul lor depinde de cum acționează.
Liderul unui grup are capacitatea maximă de a influența emoțiile tuturor.
Liderii au jucat un rol emoțional primordial.
Fără îndoială, primii lideri ai umanității, – fie că vorbim de șefi de trib sau de preotese – și-au câștigat poziția în mare măsură datorită faptului că maniera lor de a se impune era convingătoare la nivel emoțional.
Liderul se erijează în călăuza emoțională a grupului.
În organizațiile moderne, responsabilitatea emoțională promordială, deși în mare parte invizibilă, rămâne în fruntea multiplelor obligații ale conducerii.
Dacă emoțiile oamenilor sunt canalizate către entuziasm, se nasc performațele, dacă oamenilor li se trezesc ranchiuna și anxietatea, ei își vor pierde randamentul.
Angajații așteaptă din partea unui lider, o legătură încurajatoare, așteaptă empatie.
Atunci când un lider canalizează emoțiile într-o direcție pozitivă, obțin ceea ce este mai bun de la oameni.
Am avut ocazia de-a lungul carierei mele, de a lucra alături de câțiva lideri care impuneau prin maniera de comunicare în special în momentele cruciale.
Îmi amintesc și acum o astfel de situație, în care conducerea a decis să-și vândă afacerea și să renunțe la serviciile câtorva sute de oameni.
Acest lider a venit să comunice angajaților această decizie.
Atmosfera era amenințătoare, furia oamenilor plutea parcă în aer.
Liderul a intrat în birou și a început să vorbească din adânsul sufletului său.
A vorbit oamenilor despre importanța muncii lor în acea organizație și de chemarea lor pentru meseriile pe care le au și despre faptul că banii au fost mereu o problemă în profesia lor, iar siguranța slujbelor a fluctuat mereu în funcție de situația economică generală.
A invocat aprecierea sa pentru munca tuturor, pasiunea și dedicarea prin care și-au oferit serviciile în tot acești ani.
Totuși, sunt momente dificile în viață, în care suntem obligați să facem alegeri, iar acest moment este unul dintre ele.
În final le-a urat tuturor succes în activitatea lor profesională viitoare. Când acest lider și-a încheiat discursul, mulți au aplaudat și au izbucnit în lacrimi.
Eram și eu acolo lângă acel lider și știu cum a fost atunci.
Acesta este un exemplu de comunicare empatică, însă să ne imaginam cum ar fi fost altfel.
Să ne imaginăm un lider lipsit de inteligență emoțională, care ar intra în acealași birou, în fața aceluiași grup de oameni și le-ar comunica decizia conducerii.
Ar începe să vorbească despre situația economică dificilă, cât de greu este organizației să facă față concurenței care obține rezultate mult mai bune decât organizația lor și ar încheia cu faptul că el tocmai se întorsese dintr-un concediu fabulos, dintr-o țară exotică.
Ar începe brusc, fără să pregătească discursul, cu gândul la sarcină, pe care vrea să o încheie cât mai repede.
Vestea este oricum proastă, se gândește doar să termine repede ce are de comunicat. Mesajul lui stârnește furie, comentarii negative, neîncredere.
Diferența dintre lideri constă în starea de spirit și tonul cu care liderii își transmit mesajele.
Un mesaj poate trezi atât optimismul în fața dificultăților și chiar inspirația, cât și ostilitatea sau furia grupului.
Aceste exemple scot în evidență o dimensiune fundamentală a conducerii – impactul emotional pe care spusele și faptele unui lider îl pot avea asupra oamenilor dintr-o organizație.
Totuși, emoțiile sunt considerate adesea personale și greu de evaluat pentru a putea vorbi pertinent despre ele.
Cu toate astea este cunoscut faptul că starea de spirit a unui lider dintr-o organizație, asupra celorlați, are un impact semnificativ.
Mă refer aici, nu numai la impactul în rezultate tangibile, dar și la elemente mai puțin tangibile, cum ar fi motivația și devotamentul angajaților.
Liderii care direcționează emoțiile angajaților în direcția cea bună, vor fi capabili de a obține prosperitatea organizațioală.
De asemenea, decăderea unei organizații depinde într-o proporție semnificativă de ineficiența liderului de a acoperi această competență emoțională fundamentală.
Cheia care face să funcționeze în conducerea bazată pe înteligența emoțională este modul în care liderii se raportează la propria lor persoană și la ceilalți.
Bibliografie:
