Recunoașterea nevoii de ajutor – primul pas către cunoașterea de sine

Fiecare dintre noi are resursele necesare pentru a rezolva orice situaţie. A cere ajutor de la o persoană calificată şi pregătită în domeniu este un act asumat, responsabil, care îţi potenţează puterea interioară. A te arăta vulnerabil în această relaţie creează spaţiul unei creşteri miraculoase.

Celălalt este alături de tine, te ghidează gingaş şi îţi înlesneşte procesul de creştere.

Este la fel şi cu florile. Plantezi sămânţa, pui vasul la soare, ai grijă sa uzi zilnic sau mai rar, după caz, priveşti cu grijă şi curiozitate să vezi ce şi când răsare din ce ai plantat. Cel mai important este că tu şi floarea ta aveţi nevoie de un spaţiu de relaţionare în acest dans gingaş.

Cu alte cuvinte, floarea ta hrănită de soare, lumină, apă, pământ şi cu iubirea ta este perfect în siguranţă, astfel ca tu să poţi pleca şi reveni la ea ori de cate ori simţi nevoia.

Căci şi tu ai nevoie de floare ca să te simţi împlinit, apreciat şi iubit. Cu cât planta creşte şi înfloreşte, cu atât şi spaţiul tău interior creşte şi te simţi împlinit. Spaţiul relaţional dintre tine şi floarea ta este foarte important.

A lăsa spaţiu de creştere între tine şi celălalt este cel mai frumos dar pe care i-l poţi face.

Timpul și cunoașterea de sine

Avem întotdeauna destul timp încât să-l folosim bine de tot. Când eşti în ritmul timpului, viaţa îţi este o sărbătoare şi te simţi plin de bucurie.

Acum este tot ceea ce este important şi perfect pentru misiunea mea. Îmi propun să mă bucur mai mult de libertatea mea autentică şi să mi-o exprim. Am o singură misiune, aceea de a-mi elibera viaţa de lucrurile inutile şi de a contribui la binele omenirii.

Pentru a avea succes, elementul suprem este luxul de a-ţi oferi timpul să faci ceea ce vrei să faci. Când te eliberezi de constrângerile factorului timp, viaţa ţi se schimbă. Iar tu poţi să-ţi schimbi percepţia asupra vieţii tale.

Te poți cunoaște cu adevărat doar eliberându-te de cunoscut

Trecem prin viaţă, pe lângă persoane sau suntem în relaţii diverse fără să vedem lucruri.

Ne imaginăm că ştim lucruri despre cel de lângă noi sau ce urmează în situaţiile noastre din viaţă. Nu vedem precum nevăzătorii, nu. Este aşa pentru că nu verificăm realitatea a ceea ce ne imaginam sau e prea dureros şi ne reprimăm, ne ascundem, fugim, evităm.

Cât ştim ceva sau pe cineva cu adevărat? Foarte puţin de fapt, restul imaginii o completează mintea. Asta face mintea, adaugă informaţie după cum ne imaginăm noi şi conform condiţionărilor noastre. Este aşa pentru că nu ştim că există şi altceva diferit şi nou. Alegem să rămânem ancorați în ceea ce cunoaştem. Oricum, partea conştientă a psihicului ne acoperă foarte puţin realitatea. Avem ochi să vedem, însă imaginea din mintea noastră despre un om sau o situaţie e atât de bine formată, încât nu mai vedem fondul.

Conştientizările sunt momente de prezenţă oferite de psihic după lungi eforturi de muncă cu tine.

Iubeşti şi respecți cu adevărat pe cineva sau este doar imaginea ta despre ceea ce îţi imaginezi tu că e iubirea şi respectul? Poţi oferi şi primi necondiţionat în relaţiile tale?

Dansez când am chef de viață. Corpul și cunoașterea de sine

Mişcarea şi energia care îmi înviorează corpul îmi amintesc că sunt vie. Trupul şi mintea sunt colaboratori inseparabili, creând o simfonie care îmi duce imaginaţia către univers. Devin inspirată. Mă captivează în totalitate acest miracol al vieţii pe care îl descopăr prin dans.

Avem un singur corp care ne poartă sufletul prin această viaţă. Te rog să începi să-i acorzi corpului tău respectul cuvenit. Toate corpurile sunt create din miliarde de atomi, din materie creată de miliarde de ani.

Avem cu toţii elemente comune care trebuie preţuite, precum preţuim apa în deşert. Corpul are în el apă din sursa pământului. Corpul nu e doar suma mineralelor şi a altor materiale. Corpul este viu şi abia aşteaptă să se mişte, aşa cum ne dăm seama când dansăm, când facem dragoste sau ne doare pe undeva.

Corpul e un miracol şi un vehicul al senzaţiilor care ne conduce la nivelul inconştient al psihicului nostru. Pentru a ne înţelege, accepta şi iubi este nevoie să ne reconectăm la emoţile noastre şi tot aşa şi la trupurile noastre. Cum am putea să ne conectăm în mod autentic cu lumea, dacă nu ne conectăm la propriul corp?

Iubirea de sine începe cu o imagine bună a corpului tău. E posibil să nu îţi placă unele părţi ale corpului tău. Poţi lucra şi cu aceste părţi şi să înveţi să te accepţi. Pentru ca să înveţi să te iubeşti este necesar să te dezici de anumite convenţii sociale, idei preconcepute primite de la familie, sau partener, care ţi-au spus diverse lucruri limitative despre corpul tău.

Când începi să-ţi apreciezi propriul corp din interor, nu te mai influenţează ceea ce vine din exterior. Trăieşte miracolul vieţii întrupate şi nu uita să fii bland/-ă cu tine. Vrei să lucrezi cu corpul tău pentru a descoperi cât te iubeşti?

Bunătatea iubitoare

Multe dintre problemele noastre există pentru că ne luăm mult prea în serios. Ne spunem cât suntem de buni fiecare și așa și este fără echivoc. Cum știm că suntem buni? Cum ajungem să ne măsurăm propria bunătate?

Nu știu exact ce ne face să demonstrăm altora, cu orice consum din vitalitatea noastră, că suntem buni. Ne luptăm cu gândurile, emoțiile și corpul nostru ca să scoatem cele mai bune argumente în fața altora.

Să vă spun ce văd eu din interacțiunea zilnică cu oamenii: Începe un fel de negociere de lungă durată între tine și lume, despre cât de bun sunt în comparație cu celălalt. Adică eu sunt bun, sau cât de bun sunt față de cât de mult rău îmi face altul.

Văd această luptă interioară la oameni și îmi dau seama câtă nevoie de înțelegere și iubire avem fiecare. Când reușești să înțelegi punctul de vedere al altuia și să îi și spui că l-ai înțeles, ți-ai arătat partea umană, adică ce este mai bun în tine. Nu este nevoie să ne comparăm cu altul și nici de a demonstra că suntem buni nimănui. Fiecare în parte suntem un om bun și atât.

Promisiuni și valori individuale

Mă întreb ce facem semnificativ în această viaţă între cele două mişcări, de intrare şi ieşire în/din viaţă. C

um ne pregătim pentru fiecare moment în parte?

Cât de prezenţi suntem în viaţa noastră ca să pregătim aceste momente importante: naşterea copilului, întâmpinarea lui/ei în această lume, modul cum ne pregătim pentru noile relaţii (1) și cum ni le construim, cum le încheiem şi cum ne luăm rămas bun pentru actul final?

Nu ar trebui să fie atât de complicat.

Conştientizez că pendulăm într-o mare de emoţii care ne influenţează deciziile şi comportamentele şi uităm pentru ceea ce suntem aici, în acest miez hrănitor al vieţii. Ne uităm menirea şi că avem o misiune.

Valorile noastre de viaţă şi experienţele trăite trebuie revizuite mereu, luând în considerare “regula de aur” sau “legea reciprocităţii”. Viaţa de toate zilele poate fi confuză şi complicată, ştiu.

Singurele promisiuni pe care le-am făcut în viaţă au fost doar cele pe care am fost în stare să mi le ţin:

• Promit să mă tratez pe mine şi pe alţii cu blândeţe şi cu respect.
• Promit să dăruiesc şi să primesc cu bucurie ceea ce este bun în relaţia cu oamenii.
• Promit să-mi cer iertare atunci când greşesc sau nu am deptate.
• Promit să fiu corectă, credincioasă şi sinceră în relaţiile mele.
• Promit să îndrept răul făcut.
• Promit să respect munca mea şi a fiecărui om pentru schimbare.
• Promit să respect aceste valori în fiecare zi din viaţa mea.

Viaţa presupune evenimente care se succed, fie că eşti pregătit sau nu. Singurul îndemn este să-ţi urmezi calea dreptă şi să-ţi respecţi promisiunile!

Biografie:

1. Braithwaite, S., Delevi, R., & Fincham, F. (2010). Romantic relationships and the physical and mental health of college students. Personal Relationships, 17, 1-12. https://doi.org/10.1111/J.1475-6811.2010.01248.X.