Această carte explorează iubirea reală – puterea înnăscută de a iubi, pe care fiecare dintre noi o are – în viața de zi cu zi.

Iubirea reală este puterea noastră fundamentală care nu poate fi niciodată distrusă, indiferent de întâmplările prin care am trecut sau trecem încă.

Sharon Salzberg ne transmite că “dacă învățăm să ne prețuim pe noi înșine și să ne îmbrățișăm cu blândețe atât zonele luminoase, cât și pe cele de umbră, vom reuși să dăruim aceeași bunătate iubitoare și celor din jur”.

Cu toții avem capacitatea de a experimenta iubirea reală. Iubirea reală presupune recunoașterea faptului că suntem vii și întregi, în ciuda  rănilor, a fricilor, a singurătății noastre.

Iubirea reală este o iubire care vindecă.

Este o stare care ne dă voie nouă înșine să fim văzuți așa cum suntem, de către noi și oamenii din jurul nostru, precum să vedem foarte clar lumea înconjurătoare.

Cartea „Iubirea reală: Arta unei conexiuni conștiente”, scrisă de Sharon Salzberg  este structurată astfel:

• Introducere – În căutarea iubirii
• Partea I – Introducere și 9 capitole distincte
• Partea a II- a – Introducere și 9 capitole distincte
• Partea a III-a – Introducere și 6 capitole distincte
• Cartea mai cuprinde un capitol cu Idei de reținut, Mulțumiri și Note.

Descriere – Iubirea Reala de Sharon Salzberg

Partea I – Dincolo de clișee

Ești o persoană care merită iubire. Nu trebuie să faci nimic deosebit ca să dovedești asta.

Lipsa iubirii adevărate pentru noi înșine este una dintre cele mai constrângătoare “maladii” de care putem suferi.

Cei mai mulți dintre noi avem dubii legate de valoarea personală, că nu suntem suficient de atrăgători, că nu avem prea mare succes.

Iubirea uneori capată o reputație proastă, spunîndu-se că este narcisistă, egoistă, autosuficientă.

Linda Carroll, psihoterapeut și specialist în meditație: “Să te iubești pe tine însuți înseamnă să fii in stare să devii cea mi bună versiune a ta. Iubirea narcisistă nu are nimic de-a face cu responsabilitate.”

Compasiunea

Începem să cultivăm iubirea adevărată pentru noi înșine atunci când ne tratăm propria persoană cu un sentiment de compasiune.

Primul pas către compasiune îl reprezintă conștientizarea.

Cum? Stând liniștit și concentrându-te pe ritmul constant al respirației, în timp ce inspiri și expiri, creezi un spațiu în care te poți raporta la tine însuți cu compasiune.

Meditația bunătății iubitoare

Practica bunătății iubitoare se referă la a cultiva iubirea ca pe o putere transformatoare, permițându-ne să simțim iubirea detașată de impresia oamenilor (inclusiv noi) că am fi statitici, înțepeniți, decuplați.

Bunătatea iubitoare constă în practica împărtășirii, cu sine și cu ceilalți, a dorinței de a fi fericit, împăcat, sănătos și puternic.

Cultivarea bunătății iubitoare față de noi înșine reprezintă baza iubirii reale față de prieteni, față de toate ființele, față de viață.

Folosim fraze precum:

Să fiu în siguranță. Să fiu fericit. Să fiu sănătos. Să trăiesc în pace.

Să mă simt în siguranță. Să trăiesc în pace. Să mă simt fericit.

Să fiu plin de bunătate. Să-mi simt inima ușoară.

—

“Ne spunem singuri povești, asta ca să putem supraviețui.” Joan Didion

Ca să ne iubim cu adevărat pe noi înșine, trebuie să ne tratăm poveștile de viață cu respect, dara fără a le da voie să ne sugrume, astfel să ne eliberăm prezentul schimbător și să rupem viitorul de trecut.

Sfântul Augustin spunea: “Dacă te afli în căutarea a ceva care se găsește peste tot, atunci nu trebuie să călătorești ca să ajungi acolo; ai nevoie doar de iubire.”

___

Vindecarea vine dinăuntru atunci cînd îți îmbrățișezi emoțiile

RAIN exercițiu prin care ne îmbrățisăm emoțiile, conferi alinare confuziei emoționale și suferinței.

R: Recunoașterea. Primul pas constă pur și simplu în a observa ce se întâmplă. Nu trebuie să dai la o parte sau să ignori un disconfort. În schimb, te uiți mai atent. Poți să-ți spui: “Asta pare a fi mînie”. Apoi ar putea urma rapid un alt gând “Și văd că mă judec fiindcă sunt furios”.

A: Asumarea. Al doilea pas este o extensie a primului. Accepți sentimentul și îi dai voie să fie acolo. Cu alte cuvinte, îți îngădui să simți. Acesta este primul pas către compasiunea de sine: să remarci cum ies la iveală gândurile și emoțiile și să creezi un spațiu pentru ele, chiar dacă sunt neplăcute. Ele se află acolo pur și simplu

 I: Investigația. Acum începi să pui întrebări și să-ți explorezi emoțiile animat de curiozitate și deschidere. Asta se simte diferit față de situațiile în care suntem conduși de o anumită obsesie sau de dorința de a descoperi pe cine dăm vina. Putem explora cum se simte în corp acel sentiment și să ne uităm și la ce conține. Numeroase emoții sunt de fapt tapițerii complicate, țesute în mai multe straturi. Ține minte că progresul nu înseamnă că nu vor mai apărea emoții negative. Dar în loc să apară dure, ele vor deveni transparente si vor putea fi investigate mai ușor.

N: Non-identificarea. În această etapă evităm în mod conștient să fim definiți de (sau identificați cu) un anumit sentiment, chiar dacă rezonăm cu el.

În loc să spui despre tine “Sunt o persoană furioasă.”, faci o observație drăgostoasă, de genul: “Vai, asta e o suferinâă pentru mine.” Astfel deschizi ușa unei relații pline de compasiune cu tine însți, ce reprezintă fundația trainică a unei relații pline de compasiune în raport cu ceilalți.

Aplicații practice

Acceptarea de sine

1. Adu-ți aminte foarte limpede ceva ce regreți că ai făcut sau ai spus și intră în contact cu sentimentele pe care le ai în legătură cu fapta respectivă.
2. Acum imaginează-ți că asculți un prieten pe care îl prețuiești mult și el își exprimă regretul și își recunoaște vina pentru acea faptă. Ce i-ai spune ca să-l consolezi?
3. Începe să te privești prin ochii unei persoane căreia îi pasă de tine și care te susține din tot sufletul.
4. Recunoaște că imperfecțiunea face parte din natura umană. Nu suntem mai prejos decît alții pentru că am comis greșeli. Putem să fim desăvârșiți în acest moment exact așa cum suntem.

O clipă de reflecție

Întreabă-te: Există anumite aspecte ale vieții tale în care perfecționismul iese la iveală adesea? Aspectul fizic? Personalitatea? Performanța la locul de muncă? Viața socială? Rolul de părinte? Ce ar însemna “suficient de bun” în privința acestor aspecte?

Încearcă să te surprinzi în momentul respectiv. Cand apare anxietatea legată de autocontrol, respiră adânc si repetă: “Pleacă, pleacă….”

Ia exemplul lui Dalai Lama. Dacă faci o greșeală banală, dar jenantă, recunoaște-o cu zâmbetul pe buze și mergi mai departe.

Nimic nu este definitive. Totul se schimbă, totul se mișcă, totul se învârte, totul zboară și dispare. Frida Kahlo

Sumar al ideilor de reținut

• Capacitatea de a iubi există in fiecare dintre noi.
• Suntem într-o continuă schimbare și avem un potențial nemărginit.
• Perfecționismul reprezintă un mod neproductiv de a ne folosi atenția. Dacă ne urâm pe noi înșine, nu o să fim mai buni.
• Acceptarea ne ajută să înțelegem că toate experiențele noastre sunt oportunități de a invăța și de a crește.
• Dacă arătăm bunătate față de noi înșine, putem învăța să ne acceptăm și să ne iubim, chiar așa imperfecți cum suntem.
• Odată ce identificăm așteptările, presupunerile și obiceiurile mentale pe care le avem despre iubirea celorlați, putem să ne deschidem față de iubirea adevărată.
• Pentru a-i iubi pe alții, este important să ne păstrăm curiozitatea; întotdeauna putem să aflăm mai multe despre cei apropiați.
• Când ne apropiem de cineva, Întotdeauna va exista și un spațiu care să ne separe. Prin conștientizare devenim capabili să explorăm acel spațiu cu deschidere, iar nu prin teamă.
• Conștientizarea ne ajută să vedem conflictul dintr-o perspectivă nouă, de fapt ne sporim capacitatea de a iubi și de a primi iubirea celorlalți.
• Iertarea este calea către pace, fiind un element important al iubirii față de noi înșine și față de alții.
• Compasiunea nu este un dra sau un talent. Apare firesc atunci când suntem atenți și ne dăm seama că oportunitățile de a ne conecta cu alții sunt nemăsurate.
• Primul pas către a fi capabili să arătăm compasiune pentru ceilalți este să stabilim asta ca intenție. Putem să ne bucurăm cțnd ne tratăm pe noi cu bunătate și acceptare de sine.
• Atunci cînd frica preia controlul și ne izolăm de cei pe care-i considerăm diferiți sau amenințători, de fapt ne limităm propriul simț al identității.
• Când privim dincolo de condiționăr, realizăm că multe diferențe pe care le percepem sunt bazate, de fapt, pe constructe sociale.
• Este nevoie de un curaj enorm și de o mare deschidere ca să preschimbăm sentimente precum furia în iubire și speranță.
• Când învățăm să nu mai opunem rezistență mâniei, atunci putem să o abordăm în mod conștient, odata ce facem asta, realizăm că acest gen de emoții sunt trecătoare.
• Întotdeauna avem putința să abordăm viața cu spirit de aventură, indiferent unde ne-am afla.

“Să iubești cum se cuvine este principala datorie în toate relațiile importante, nu doar în legăturile romantice.” Bell Hooks

Uite o altă recenzie care te poate ajuta: Imperfecti, liberi si fericiti: Practici ale stimei de sine de Cristophe André