Scriu acest articol pentru a vă oferi o perspectivă bio-chimico-psihologică și spirituală asupra unei relații de cuplu. Conținutul acestui articol este mai mult inspirat de experiența practică din cabinet cu adulți și cupluri care fie traversează situații conflictuale în relație, fie au trecut printr-o despărțire sau un divorț.

Fazele unei relații și o lecție de chimie pentru o relație de cuplu  

La început, când ne îndrăgostim și fuzionăm cu partenerul, trăim o stare de încântare și fericire, iar pe partener îl vedem plin de calități la superlativ. În perioada îndrăgostirii, fiecare se simte plin de iubire și trăiește într-o stare de fuziune cu partenerul. De fapt, confundăm îndrăgostirea cu iubirea sau vedem iubirea drept o consecință naturală a îndrăgostirii.

Adevărul este că, din punct de vedere științific, iubirea e un cocktail captivant și efervescent între chimie, genetică, biologie și evoluție.

O relație are trei faze: dorință, atracție și atașament.

Dorința și Atracția definesc ceea ce numim de regulă îndrăgostirea.

Potrivit studiilor despre relații, intensitatea legăturii dintre doi îndrăgostiți durează aproximativ doi ani, după care nivelurile de dopamină, serotonină și adrenalină încep să revină la normal. Teoria relațiilor ne mai spune că acesta poate fi un punct în care cuplurile decid dacă se despart sau rămân împreună.

Faza inițială a relației este dorința, în care estrogenul și testosteronul încep să se secrete în corp și intensifică nevoia de apropiere față de persoana care ne-a atras atenția.

Următoarea fază este atracția, în care ne conectăm și zburdăm de fericire, iar adrenalina, dopamina și serotonina încep să ni se secrete puternic în corp.

• Adrenalina e vinovată pentru o specie de fluturi extrem de renumită, dar nerecunoscută științific, fluturașii aceia din stomac.
• Dopamina, autoarea zâmbetului „tâmp” al oricărui îndrăgostit, este legată de zona din creier responsabilă de adicție.  Practic, reacția creierului nostru în perioada de îndrăgostire este similară celei generate de consumul de zaharuri sau de cocaină.
• Hormonul plăcerii, serotonina, are foarte multe funcții în organism, dar partea interesantă aici e că nivelul de serotonină scade în etapa de început a unei relații, ceea ce poate duce la lipsă de somn și de apetit.

Nivelurile prea mici de serotonină sunt asociate cu depresia, deci iată o primă explicație „tehnică” a suferinței din iubire.

Cea de-a treia fază a iubirii este atașamentul.

Cuplurile care ajung în această fază este necesar să facă eforturi pe termen lung pentru menținerea și evoluția relației.

Oxitocina este alintată drept „hormonul tandreții” și ne liniștește cu sentimente de mulțumire, calm și securitate, iar vasopresina este asociată de unii specialiști cu comportamentul monogam.

A iubi pe cineva este o alegere și necesită efort.

Ceea ce vreau să vă spun este că, dacă înțelegem diferențele dintre etapele unei relații, putem da mai mult sens experiențelor noastre și le putem cultiva conștient.

Așadar, iubirea e un drog și, ca orice substanță de acest tip, generează un tip de adicție și o formă de sevraj în cazul despărțirii.

Cum recunoști dependența emoțională / afectivă într-o relație de cuplu

Există două moduri prin care se manifestă acest sindrom: fie ai un comportament disperat – foarte generos, oferi atenția și afecțiunea ta fără limită, tânjind în același timp după atenția altora, dependent astfel de ceea ce nu vei obține niciodată –, fie tu ești cel care absoarbe afecțiunea și recunoștința celorlalți, fără a da vreodată ceva înapoi.

Doresc să îți precizez că ești făcut pentru a da și a primi recunoștință și afecțiune. Problemele apar atunci când începi să depinzi de ele, încât ești gata să faci orice pentru a le primi.

Sindromul dependenței emoționale are legătură cu faptul că în interiorul tău există un “copil” care nu va crește atâta timp cât nu-ți vei rezolva problemele dependenței emoționale. Îți voi povesti altă dată despre starea de „copil” interior.

Pe oricine vei întâlni în viață și vei intra într-o relație cu acel sau acea persoană, să știi este persoana ideală pentru tine, fie că este făcută cu adevărat pentru tine, fie pentru că te va forța să-ți reglezi comportamentul unui dependent afectiv. Alegerea unui partener nu este deloc întâmplătoare și partenerul tău are un cumul de trăsături pozitive și negative ale părinților tăi, care te-au atras inconștient.

Dacă te hotărăști să te eliberezi de o dependență, fă-o pentru tine, nu pentru altcineva. Mai întâi acceptă că ai o de dependență și apelează la specialiști.

Trăsăturile de dependență – descriere din terapie

1. Un bărbat din terapie, în jur de cincizeci de ani, divorțat, tocmai a ieșit dintr-o altă relație. Plânge, este debusolat, nu mai știe cine este, nu poate să trăiască singur, se simte complet panicat, spune: „Nu mai am cui să duc flori, cui să-i scriu mesaje, sau să-i gătesc, pe nimeni căruia să-i fac pe plac”.

Este panicat că nu va mai putea avea altă relație, spune că nu va mai găsi nici o altă persoană la fel de bună ca fosta sa parteneră.

Aici nu este vorba despre iubire, este vorba despre legături, atașament, gesturi făcute cu un scop precis: acela de a primi recunoștință. Nu vorbim despre sentimente.

2. Un cuplu a venit la cabinet cu obiectivul terapeutic de a vedea dacă rămân împreună sau aleg să se despartă, fiecare pe drumul său. Femeia, spera ca terapia să-l schimbe pe bărbatul ei, deși era foarte nemulțumită de el. Ea vrea să ia mai mult de la viață, el în schimb era satisfăcut cu ceea ce are, nu voia altceva, nu făcea niciun fel de efort. De-a lungul relației, ea a închis ochii la una, la alta, la lenea lui, a făcut compromisuri, s-a ocupat de casă, serviciu, creșterea copiilor, acoperea ceea ce el nu aducea în și pentru relație.

Așa a apărut dependența de relație (1).

Cum adică dependență în relație?

Nu uita că binefacerea începe cu tine!

Dacă nu vrei să părăsești relația disfuncțională, atunci întreabă-te de ce nu o faci?

Motive pe care ai putea să ți le spui: de singurătate, din cauza fricii de a nu găsi pe cineva repede, că nu ești capabil să duci o viață de unul singur și să faci alegeri bune pentru tine. Frica ta este mai puternică decât suferința ta și rămâi în relație, agățându-te de cineva care te face să suferi, sau pe care tu însuți îl/o torturezi.

O relație de acest fel (fie de cuplu, fie o altă relație profesională) îți consumă din sănătatea ta fizică și psihică. Preferi această suferință, această nevroză, în locul sănătății tale?

Mulți dintre pacienții mei vin și se plâng de ceea ce trăiesc în relație, îi văd chinuiți de gânduri, cu corpul chircit în fotoliu, menționează că îi doare corpul, își mai amintesc câte calități are partenerul, după care îmi cer să-i ajut să-și găsească forța necesară să-și îndure în continuare supliciul. Vorbesc cu ei și le spun că e timpul să ia o decizie, că nu este sarcina mea să-i “întăresc”, ci să îi ghidez în a-i învăța pe fiecare să-și apere libertatea, integritatea personală, să-și croiască granițe sănătoase în relații, care să le permită să aibă o relație de cuplu bazată pe respectul reciproc.

O abordare spirituală a relațiilor disfuncționale

Atunci când tu faci mai mult, lucrurile se dezechilibrează, te întrebi de unde vine nevoia ta de a face mai mult și de ce nu ai primit niciodată înapoi echivalentul contribuției tale. Când faci mai mult decât este necesar într-o relație, se creează o relație de codependență. Adică unul dintre parteneri oferă mai mult (se agață), iar celălalt consumă fără contribuție (se distanțează).

Aceste relații devin disfuncționale și aduc suferință ambilor parteneri: cel care oferă mai mult va avea mereu așteptarea ca celălalt să se schimbe și să se implice mai mult în relație.

Când devii conștient de tine și de dinamica relațională vei alege să te desprinzi din relație fără să mai ai așteptări de la celălalt să-ți ofere si el / ea ceea ce a primit de la tine. Vei rămâne în acea relație de tortură și suferință până când vei înțelege că în univers totul este etic și în echilibru, iar tu vei înceta să ai așteptări de la partener de a da înapoi ceea ce el / ea a luat prea mult.

O altă problemă universală a noastră este faptul că noi avem o imensă rană emoțională de autorespingere și nu putem accepta ceea ce este bun pentru noi și nu putem accepta iubirea.

Atunci când devii conștient de tine și îți asumi responsabilitatea într-o relație, poți să alegi să te desprinzi de ea, dacă acea relație nu mai servește evoluției tale.

O altă perspectivă din care poți privi relația este să mulțumești și fii recunoscător pentru faptul că ai atras acea persoană în realitatea ta ca să înveți o lecție și să devii mai înțelept. Faptul că ai întâlnit acea persoană te-a ajutat să te șlefuiești ca om, să evoluezi și să-ți trăiești viața așa cum îți dorești. De aceea folosește cuvântul “mulțumesc” în toate relațiile tale și ele se vor transforma în binecuvântări.

Un lucru pe care mi-aș dori să-l iei cu tine din acest articol este faptul că, atunci când ești conștient de tine și de ceea ce meriți cu adevărat, vei atrage în viața ta partenerul/-ra, care își dorește la fel ca și tine o relație sigură, stabilă și de iubire reciprocă.

Bibliografie:

1. Redcay, A., & McMahon, S. (2019). Assessment of relationship addiction. Sexual and Relationship Therapy, 36, 116 – 125. https://doi.org/10.1080/14681994.2019.1602258.